“Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.” Cuvinte lui Isus par mai degraba un blestem decat o constatare nevinovata a realitatii ori a unei legi a naturii. Asa a fost pe vremea lui, iar astazi cu atat mai mult. E descrierea perfecta a organizarii societatii care, in ciuda celor 2000 de ani scursi, nu s-a schimbat deloc. Si nici nu pare a da semne de imblanzire.
Vorbele astea sunt o buna introducere si pentru pilda lui Traian Basescu despre vremea politicienilor la plata. Populatia a suferit indeajuns, sa plateasca si guvernantii. O prostie, din moment ce politicienii nu au platit niciodata. Dimpotriva, ei fac parte din tribul celor care au si incontinuu li se va mai da. Priviti, de exemplu, cum au inteles politcienii sa plateasca: pentru inceput cu o crestere de salarii si pensii.
Disperati si incoltiti, se comporte intocmai precum Ceausescu in ultimele sale ore pe balconul din Piata Revolutiei. Cei care nu au si carora intotdeauna li se va lua au insa un atuu zdrobitor – sunt multi. Slabi si prosti, dar multi. Uneori devin constienti de forta lor. Atunci ii fac sa tremure pe aia putini si alesi. Care, de frica, devin si mai prosti decat multimea furioasa. Proaspata propunere de cresteri ne obliga sa ne amintin de declaratiile despre populism ale lui Traian Basescu si Emil Boc din ultimele luni. Sa recapitulam. Au fost fortati sa taie atat de mult in 2010 pentru ca nu au recunoscut criza nici in 2008 si nici in 2009. Erau alegeri. Ca si acum.
Sa nu uitam. Nici de viteazul Basescu, politicianul care se lauda in 2009 in Parlament cu cele mai mari cresteri de salarii si pensii din primul sau mandat, pentru ca apoi sa le condamne. Si nici de cei care promulgau majorarea salariilor profesorilor cu 50% si racneau in 2008 ca ii vor trimite la puscarie pe liberalii care refuza sa aplice legea.
Sti
