Dintotdeauna i-au plăcut copiii, însă ceea ce a atras-o înspre meseria de profesoară au fost câţiva dintre profesorii tinerei profesoare din perioada liceului. Felul cum se desfăşurau orele, felul cum reuşeau să le transmită plăcerea şi bucuria de a şti cât mai multe, dar, mai ales, modul în care au ştiut să se apropie de sufletul elevilor au determinat-o pe Judith să aleagă această carieră.
„Această forţă interioară pe care ne-o transmiteau, făcându-ne să fim mai buni şi să ne dorim mai mult pentru noi înşine, nu doar în ceea ce priveşte materia lor, ci în general, în tot ceea ce ţine de viaţă. Şi nu pot să nu amintesc aici câteva persoane direct responsabile de alegerea meseriei de dascăl, cum ar fi doamna prof. Alexandrina Cârdu, profesor de limba română, care m-a apropiat de lumea literaturii, doamna prof. Lucia Botoroagă sau domnul prof. Dudilă, oameni care mi-au arătat ce înseamnă cu adevărat meseria de dascăl: să iubeşti copiii, să-i înţelegi şi să doreşti să ledeschizi porţi înspre cunoaştere”, povestește Judith, spunând că aceastea sunt motivele care au determinat-o să ajungă la catedra de limba română.
Judith spune că pentru a putea fi profesor, mai ales în condiţiile vitrege de astăzi, trebuie să ai mai mult decât cunoştinţe, teoretice sau practice, despre materia pe care o predai. „Ai nevoie de o chemare lăuntrică, de o bucurie interioară pe care ţi-o oferă munca cu elevii, oricum ar fi ei. Trebuie să fii de multe ori psiholog, părinte, prieten, confident, chiar desoperitor de talente, de suflete, marile satisfacţii avându-le mai ales atunci când descoperi câte un elev considerat slab sau cu probleme de disciplină, şi care se dezvăluie ca fiind un suflet sensibil, talentat, care avea nevoie doar de un imbold sau de o încurajare pentru a-ţi dărui câte ceva din sufletul lui şi pentru a crea multe lucruri frumoase”, spune Judith, care deși e