După un meci care a durat aproape 6 ore,finaliştii n-au mai putut sta în picioarela festivitatea de premiere. Liderul mondial şi Rafa Nadal au luptat ca doi lei într-un meci în care limitele au fost sfidate, istoria s-a reîncărcat şi pe care l-au încheiat cu o îmbrăţişare

Ce mai e în mintea ta, dragă Nole, la 5-5 în decisiv? De unde ai găsit resurse să nu cazi din picioare, ca un brad doborît de drujbă într-o zi nedreaptă de ianuarie? Cît de mare vezi mingea şi, mai ales, ce culoare are acum? E tot galbenă? Dar tu, dragă Rafa, cum te mai simţi? Mai ţii minte că ai avut 4-2 în setul al cincilea? Văd că te clatini, trebuie să te sprijini de fileu, dar nu eşti foarte supărat. Ai luptat bine. Nole a fost un pic mai bun, dar asta e, un pic sau mai mult, a fost mai bun. Şi asta nu se poate nega.

VEZI MAI JOS O GALERIE FOTO CU IMAGINI SUPERBE DE LA FINALA DE DINTRE DJOKOVICI ŞI NADAL!

La ultima minge, sîrbul a servit precis, la limita liniei dintre careuri, spaniolul s-a întins cît a putut pentru retur, dar finalul a fost un forehand trimis de Nole fără ezitare, sec şi dulce în acelaşi timp, sec precum pocnetul şampaniei, dulce ca tortul pe care dieta îi interzice să-l mai mănînce.

Despre suferinţă

Aţi avut vreme să vă uitaţi spre ceas, dragă Nole şi Rafa? Ştiaţi cît aţi ajuns să jucaţi? Probabil că nu exact, dar o idee tot vă făcuserăţi. Poate nici nu era nevoie de orologiu. O simţeaţi în picioare, "treci printr-o suferinţă atît de mare încît degetele îţi sîngerează în pantofi, dar tot îţi place să fii acolo, pe teren", spuneai tu, Nole, mai tîrziu, iar Rafa te completa: "lupţi, îţi forţezi trupul pînă la limită, e ceva ce savurez, e bine să suferi".

OK, s-a terminat. Nole e trîntit pe jos, camera îi survolează strigătul de descătuşare, pumnii strînşi, racheta părăsită, apoi şi-aduce aminte că nu poate sta aco