Când The Economist crede că „iarna nemulţu-mi-rii din România are puţine şanse să se transforme într-o vară glorioasă", publicaţia face o evaluare puţin imprudentă, întrucât nu ţine seama de toate datele necesar a fi avute în vedere. Mai aproape de adevăr ar fi fost, poate, să se constate că, dacă nu căutăm răspunsuri numai pe planul bunăstării materiale a românilor, o primăvară promiţătoare s-a şi instalat în România politică.

Desigur, îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei în termenii salariilor, pensiilor şi angajărilor la stat şi la firme private depinde foarte mult atât de relansarea economică generală - îndepărtată şi problematică, momentan -, cât şi de dinamica economică a românilor, de capacitatea lor de a fi inventivi, de a face din criză o şansă, nu un obstacol, de îndrăzneala persoanelor şi instituţiilor, pe fondul unei bune complicităţi a statului cu cetăţeanul. Or - aici The Economist nu se înşală -, deocamdată astfel de evoluţii nu se lasă percepute la noi; ba chiar dimpotrivă.

Unde analiza revistei trece prea în grabă este însă tocmai în zona reacţiilor civice şi politice din ultima vreme. Deja, după numai două săptămâni de ieşiri în stradă, se poate face un bilanţ pozitiv al impactului manifestaţiilor cetăţeneşti asupra mersului lucrurilor din ţară. Întâi de toate, s-a pus capăt aroganţei prezidenţiale în faţa căreia miniştrii coaliţiei aflate la putere şi unii lideri partizani de opinie plecau capul şi îşi înghiţeau cuvintele. După primele semnale, primite, pesemne, pe canale discrete, preşedintele a retras proiectul noii legi a sănătăţii.

Cel puţin în câteva puncte - care aduceau prea din cale afară cu introducerea unui nou mecanism de colectare a banilor populaţiei şi de anulare a grijii faţă de nefavorizaţii care nu-şi permit să plătească pentru sănătatea lor -, acest proiect contrazicea dorinţa majorităţii oamenilor din