Radu Văcăreanu este profesor în cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti şi are toate argumentele pentru a putea face o analiză a vulnerabilităţii clădirilor din Bucureşti în cazul unui seism. Deţine un doctorat în inginerie civilă şi a făcut o serie de stagii de pregătire în Japonia la „International Institute of Seismology and Earthquake Engineering at Buildings Research Institute", Tsukuba unde a studiat impactul cutremurelor asupra clădirilor. De asemenea, a fost consultant pe probleme de infrastructură la Banca Mondială.

Cum priviţi demolarea unor imobile de patrimoniu?

Radu Văcăreanu: A existat un exces de zel din partea unor dezvoltatori care au dorit să ridice clădiri multietajate în zone centrale în locul unor clădiri de patrimoniu, monumente istorice sau de arhitectură pe care le aveau în proprietate. Există două metode prin care poţi face asta. Prima, strici acoperişul, uşile, ferestrele, laşi oamenii străzii să năvălească înăuntru, apar ploile, cad ninsori, începe să se degradeze rezistenţa structurală a casei, apar avarii importante, faci raport de expertiză tehnică în care constaţi starea avansată de avariere şi ceri permisiunea să fie demolată. A doua metodă o reprezintă încadrarea ei forţată în clasa I de risc seismic în urma unei expertize tehnice, îi pui bulină, nu o consolidezi şi o laşi să se degradeze de la sine, apoi o demolezi. În acest mod, putem spune că unii dezvoltatori au folosit bulina roşie în mod abuziv.

Sorin Oprescu a avansat cifra de 500 de mii de morţi în cazul unui cutremur.

R.V.: Probabil a fost o eroare de comunicare. Când faci un scenariu în cazul unui cutremur foloseşti o parte reală, să spunem datele asupra efectelor cutremurului de la 4 martie '77 şi una imaginară în care, pe baza datelor statistice, aplici nişte modele de predicţie care vor produce următoarele răspunsuri: avem atâtea