LOCUL 5: Campania „Profesorii cu care Bucureştiul se mândreşte“ s-a încheiat, iar în urma voturilor şi a analizei redacţiei „Adevărul“ şi a juriului de specialitate, s-au ales cei cinci finalişti.
Locuitorii Capitalei şi-au putut vota profesorul preferat timp de două săptămâni, iar acum vor afla poveştile de viaţă ale finaliştilor, care vor fi publicate în ordine, de la ultimul loc, până la primul. Primul dascăl care şi-a destăinuit reporterilor „Adevărul“ povestea sa, este Gabriela Simionescu (52 de ani), profesoară de Economie în cadrul Colegiului Economic „A. D. Xenopol“.
Aceasta a istorisit cum a ajuns, din întâmplare, să predea economia. Gabriela Simionescu nu şi-a dorit dintotdeauna să ajungă profesor, ci visul ei era să exceleze în postura de economist.
Şi-a încercat norocul în 1984, după ce a absolvit Academia de Studii Economice (ASE) din Bucureşti. Acesteia i s-a oferit atunci un post de economist la Vama Nădlac, dar şi la o întreprindere comercială din localitatea Călăraşi. Pentru că a vrut să fie aproape de familie, care locuia în Bucureşti, Gabriela Simionescu a ales postul din Călăraşi.
Patru ani prin viscol şi ploaie, înainte de profesorat
„În vremurile acelea erai obligat să-ţi faci stagiatura de trei ani la postul repartizat şi abia după terminarea acestui act, dacă aveai noroc şi relaţii, puteai să renunţi la post şi să-ţi alegi alt oraş“, a explicat dascălul. Acesta a fost şi planul profesoarei, pe care l-a respectat cu stricteţe.
A făcut naveta zilnic, timp de trei ani, a suportat trenurile îngheţate şi iernile lungi şi grele, dar într-un final a reuşit să termine cei trei ani de stagiatură şi a aplicat pentru un post în Bucureşti. Aici însă, nu a găsit niciun loc de muncă liber şi a fost nevoită să apeleze la ministrul Muncii , unde i s-a oferit postul de profesoară de economie.
Iniţial, nu era încântată d