Politicienii trebuie sa plateasca bai!... rasuna pe holurile Palatului din Piata Victoriei. Maghiarii, cei mai speriati, dau fuga la televizor si anunta ca alegerile anticipate nu i-ar incurca atat de rau ca pe colegii lor romani.
Emil Boc, "bestia" asa cum cica i-ar umbla vorba prin Executiv, da fuga la Palatul Cotroceni. 4 ore, 3 minute si 22 de secunde sta de vorba cu presedintele. Ii jura aceeasi credinta oarba, cu care el, seful statului, poate sa domneasca linistit. In schimb, stie ca va fi ultimul sacrificat.
Afara reporterii tremura de emotie in asteptarea unui anunt mare. In studiori fierbe tensiunea. Ceva, ceva tot pica. Cineva chiar trebuie sa plateasca, aici sunt cu totii de acord. Chiar si Traian Basescu. Emil Boc plateste de cand se stie. Indura tot, inghite fara sa comenteze toata batjocura unui popor nerecunoscator. Oricum, va intelege el la un moment dat. Va fi prea tarziu pentru toata lumea, dar intr-un final romanii vor realiza cat de mult bine le-au facut acesti doi oameni: Traian Basescu si Emil Boc.
Stiind ca acolo se va ajunge peste ani si ani, Traian Basescu intinde coarda pana aproape sa se rupa. Si, in ciuda tuturor asteptarilor, va trage de Boc pana va plesni partidul. PDL deja a inceput sa paraie pe la incheieturi. Evident, caprarii mediocri de prin partid nu au resurse sa inteleaga marile gesturi. Lor le ramane straina obsesia cu care Traian Basescu se agata de Boc. Ei l-ar sacrifica imediat, sperand ca astfel isi vor mai putea salva pielea. Ei chiar nu au inteles nimic din avertismentul presedintelui ca a sosit vremea ca politicienii sa plateasca.
Numara si ei, impreuna cu reporterii din strada si analistii din studiori, orele lui Boc. Cu cat mai putine, cu atat mai bine. Cand pana si doar bunul simt elementar iti spune ca nu mai e timp pentru schimbarea lui Boc, cu atat mai mult parca se ag
