În timp ce Siria se află practic în pragul unui război civil, occidentalii şi unele ţări arabe încearcă din nou să obţină la ONU o rezoluţie de condamnare a represiunilor de care se face vinovat regimul de la Damasc. Ministrul de Externe francez, Allain Juppé, şi cel britanic, William Hague, au făcut deplasarea la New York pentru a pleda în favoarea unui text care prevede plecarea lui Bashar al-Assad de la putere. Rusia a anunţat deja că se opune acestui scenariu.

Matei Vişniec:

Ne putem pune următoarea întrebare: de câţi morţi are nevoie Moscova pentru a condamna la rândul ei un regim, cel încarnat de Bashar al-Assad, condamnat deja de opinia publică internaţională, de ţările democratice şi în general de istorie? Din martie 2011, represiunile în Siria s-au soldat cu moartea a cel puţin 5400 de persoane. Oare dacă acest prag al ororii va ajunge la 10.000 de morţi, va înceta Kremlinul să mai spună „niet” şi se va alătura occidentalilor pentru a denunţa barbaria din Siria? Sau poate că Rusia are nevoie de 20.000 de morţi în Siria, sau chiar de un genocid, pentru a accepta evidenţa şi bunul simţ, renunţând să se mai ascundă după aşa-zisul principiu al neamestecului în treburile interne.

Sigur, Rusia nu este singura ţară membră permanentă a Consiliului de Securitate ONU care a recurs la dreptul ei de veto pentru a bloca rezoluţiile de condamnare a regimului sirian. Şi China este în aceeaşi barcă, şi ea este mare amatoare de „neamestec în treburile interne”. Observatorii cred însă că poziţia Chinei a mai evoluat în ultimul timp, dar nu şi a Rusiei.

Armele ruseşti din Siria

Nu e greu să înţelegem de ce Moscova îl sprijină pe Bashar al-Assad dacă ţinem cont că majoritatea armelor cu care acesta îi reprimă pe opozanţi şi îi bombardează pe insurgenţi provin de la ruşi. Între Rusia şi Siria există o veche complicitate şi alianţă: fosta Uniun