În lumea academică, balanţa pare să încline din ce în ce mai mult în favoarea unui regim al accesului deschis pentru producţiile intelectuale.
La 24 ianuarie, urma să se desfăşoare în Congresul american votul pentru The Stop Online Piracy Act şi Protect IP Act (SOPA şi PIPA). Însă protestele concertate ale câtorva mii de site-uri, printre care Google, Wikipedia, Mozilla, Wordpress, determină o retragere temporară a susţinerii politice pentru proiectele de lege. Nimeni nu-şi face iluzii că nucleul proiectelor de lege a fost îngropat. Chiar şi după retragerea unor senatori, în Senatul american balanţa înclina încă în favoarea SOPA şi PIPA cu 32 la 19. Propunerile de restricţii vor reveni mai târziu sub forme mai opace. Observ însă că în lumea academică balanţa pare să încline din ce în ce mai mult de cealaltă parte: în favoarea unui regim al accesului deschis pentru producţiile intelectuale.
Discuţia teoretică este prea complexă şi tehnică pentru a încerca să o rezum eu. Extrag din ea însă trei intuiţii în favoarea ideii abstracte de drepturi de proprietate intelectuală, care au atârnat greu multă vreme în mintea mea. Astăzi însă le consider mai puţin întemeiate şi, cu ocazia protestelor din mediul virtual, încerc să explic de ce.
1. Prima este că marile descoperiri tehnologice necesită mari investiţii. Cine va investi în cazul în care copierea rezultatului va fi gratuită şi consumatorii vor avea posibilitatea să se bucure de serviciul copiat care nu reflectă şi costurile iniţiale fixe? Un regim de proprietate privată limitată în timp pentru producţiile intelectuale - precum patentele, brevetele sau licenţele exclusive - este o modalitate la îndemână pentru a încuraja investiţiile.
2. Chiar făcând abstracţie de efecte precum dezvoltarea şi creşterea economică, pare drept ca cei care beneficiază de o inovaţie să îl recompenseze pe cel care
