Ce am mai putea risca după un decembrie ’89 ? la fel se întrebau unii cu siguranță și după războiul din 1877, sau după cel din 1945…Și așa mult mai mult…după pușcării, după ani de detenție și gulag…
Ce riscăm azi, stând și manifestând prin piețe ? frigul, bătaia, aglomerația?! Ce oare am putea câștiga din această imensă pierzanie care a început încă din ’89?!
Ce vraiște cuprinde creierul românului, astfel încât să se poarte la sfârșit de săptămâna, seara cu copiii, cu pensionarii prin piețe, alături de adolescenți turbulenți în căutarea exhaustivă a gloriei ? Cui ar servi ? nici noua, nici vouă în așteptare de lege, ordine și bunăstare. Nici ție Crin sau Băse, sau cum vă veți chema. Ce nebunie aduce pe tribune acești oratori săptămânali cu pancardele de gât ?! Cine va spune cum și cât mai poate bunul simț românesc să simtă arsura injurioasă a politicienilor noștri atât de mult, deveniți notabili ?!
NIMENI !!!Frigul Pieței Universității a cunoscut din ’89 încoace numai evenimentele disperării. Unii spun că e «mișcare politică» , alții spun, «dictatură», un alt segment tace chitic de frică, și restul rămân nepăsători.
În lume în acest timp s-au revărsat vapoare cu patruzeci și ceva de etaje, Malvinele nu s-au vrut Malvine, piața economică se va recapitaliza anul ăsta în curs și tot așa…Mai mult, căzură ninsorile și Boc, peste noi cu lopățele în mânuțe, cu ceiulețe și pachețele peste sinistrați. Miniștri vin și pleacă. Externele se vor reforma cu sau fără Banconschi, pentru ca așa trebuie. Județe blocate. Jandarmii, care erau trimiși la chelfăneală în Piața Universității, acum salvează oamenii înghețați. Politicieni de mucava ne explică diverse și dau sfaturi pe Realități. Incearcă «să asculte», «să înteleagă» poporul înghețat. Marasm total. Panică. Comandamente de criză. Strategi care susțin că totul ar trebui să treacă în subordinea armatei.
