Emil Boc are imaginea unui politician in corzi. Ca si cum ar fi fost lasat in offside de partid, premierul nu se simte prea bine nici la Guvern unde udemeristii ii pun bete in roate la fiecare strigare mai apasata a strazii.

Avem un prim-ministru fugarit, obosit, tot mai stresat si nesigur pe el, balbait in declaratii si oscilant in decizii. Pasi in spate, mult prea multe retrageri de pe fronturile de lupta. Astazi e, maine nu mai e nimic. De unde era o masina de editat perfecta, a ajuns astazi un razgandac continuu.

Nici nu se linistisera bine valurile demisiei ca o alta prostie a tinut prima pagina a tuturor ziarelor si televiziunilor. Cresterea de pensii si salarii. Mai corect spus, indexarea lor. Si mai drept formulat - recuperarea unei parti a taierilor din iulie 2010.

Nici Nicolae Ceausescu insusi nu a procedat mai neinspirat pe balconul din Piata Revolutiei in 21 decembrie 1989.

Toate declaratiile lui Emil Boc, toate actiunile din ultimele zile nu tradeaza altceva decat panica si frica in fata perspectivei de a disparea de pe scena politica dupa alegeri. Iar incercarea de a recupera imaginea terfelita de o guvernare haotica face sa dispara si cele cateva gesturi oneste si de buna credinta.

De unde pana acum atat Traian Basescu, cat si Emil Boc propovaduiau continuitatea austeritatii si consecventa in lupta cu populismul - luni partidul l-a fortat pe premier sa se faca de ras.

Sorin Frunzaverde a anuntat maririle, iar pana seara tarziu Emil Boc nu a mai fost in stare sa le anuleze. Ca de obicei presedintele a iesit sa-l mai salveze. Oricum, povestea s-a terminat ca la Radio Erevan - nici nu au fost, iar de-ar fi fost s-ar fi facut ca si cum nu ar fi existat.

La retragerile succesive ale Puterii in fata valului tot mai mare de nemultumiri exprimate in strada, te-ai fi asteptat ca