G.B. Shaw este reprezentantul tipic al călătorului ideologic care pleacă chiar din ţara sa natală convins de superioritatea regimului stalinist, odată ajuns în URSS căutând doar confirmări ale adevărurilor dinainte ştiute.
George Bernard Shaw rămâne unul dintre cei mai prolifici autori ai literaturii anglofone. În cei 96 de ani de viaţă a scris zeci de mii de pagini (63 de piese, nenumărate nuvele, eseuri, reportaje, articole şi peste 250.000 de scrisori!), talentul literar fiindu-i recunoscut prin decernarea Premiului Nobel pentru Literatură în 1925. Iniţial a fost tentat să-l refuze, nedorind o recunoaştere publică, însă, la insistenţele soţie sale, l-a acceptat în numele Irlandei.
Umbra care l-a însoţit în cea de a doua parte a vieţii venea de la Răsărit, din Uniunea Sovietică. Atracţia sa pentru socialism a precedat cu mult Revoluţia bolşevică din 1917. În 1884 îl regăsim pe Shaw membru al Fabian Society, o asociaţie cu o componenţă foarte chic burgheză, care dezvolta idei socialiste. Cum de la socialism la comunism nu este o distanţă atât de mare, şi Bernard Shaw a sărit pârleazul, un fenomen destul de larg răspândit în perioada interbelică. Fiindu-i solicitat, la sfârşitul anilor 1920, să redacteze un articol despre comunismul din Rusia, pentru celebra Encyclopaedia Britannica, Shaw a refuzat, afirmând că experimentul încă nu era terminat. În anul 1928, în Ghidul Femeii Inteligente, a sfârşit prin a lăuda sistemul comunist pentru cel mai bun plan conceput până atunci de distribuire a bunurilor şi serviciilor, spre deosebire de cele ale harababurii capitaliste.
Oportunitatea de a vizita tărâmul promis, raiul sovietic, s-a ivit în anul 1931, când Lordul şi Lady Astor, alţi doi proeminenţi simpatizanţi comunişti, au ales să se îmbarce într-o călătorie ghidată, invitându-l şi pe Shaw, cu care erau prieteni. Acesta nu a ezitat, căci, la cei
