Economia românească a pierdut un propulsor important odată cu frânarea investiţiilor străine, dar nici cele mai negre scenarii nu luau în calcul, până recent, că bilanţul ar putea deveni negativ din cauza \"delocalizărilor\". Sursa: REUTERS

Plecarea Nokia a fost primul semnal de alarmă, după ce migraţiile unor nume ca Procter&Gamble, Kraft sau Coca-Cola au fost trecute cu vederea. Deşi prezenţa Nokia a fost înlocuită cu succes de Bosch şi De Longhi, încă există riscul ca şi alte companii să plece, din cauza schimbărilor provocate de criză sau a nemulţumirilor legate de situaţia economică şi financiară a României. Deja, în doar trei ani investiţiile străine directe au scăzut de la peste nouă miliarde de euro la mai puţin de două miliarde, adică înapoi la nivelul anului 2003.

Pentru ca investiţiile străine să nu se transforme într-o adevărată piatră de moară de gâtul economiei, ar trebui fie ca exodul să încetinească, fie ca alte investiţii să ia locul celor plecate.

Taxarea muncii

Principala problemă a României este impozitarea excesivă a muncii: 45% din suma plătită de angajator ajunge la stat, acesta fiind al şaptelea cel mai mare nivel din UE. În cazul investiţiilor destinate exportului, aceasta nu este o problemă foarte mare, pentru că salariile sunt oricum foarte mici.

Însă în cazul investiţiilor destinate vânzării pe piaţa locală, străinii ezită să îşi deschidă afaceri în România din cauza concurenţei neloiale făcute de firmele autohtone care au ajuns să îşi plătească angajaţii la negru. Astfel, o reducere a impozitării muncii, de natură să scoată la suprafaţă o parte din economia subterană, ar avea şi efecte secundare bune: ar aduce investitori noi şi i-ar motiva pe cei deja veniţi să angajeze în plus de banii economisiţi, în loc de-a migra în Asia.

Pericolul chinez

Teoretic, România are ş