Printre românii care muncesc în Spania sunt şi mulţi intelectuali dornici ca autorităţile din ţară să le acorde atenţie. Dezbinarea diasporei şi politicianismul îi împiedică pe conaţionalii noştri să se afirme drept comunitatea cea mai puternică din Peninsulă.

Avocaţi, profesori şi medici români îşi fac treaba cu multă conştiinciozitate într-un Regat în care, cândva, era o mândrie să spui că vii din „ţara Nadiei Comăneci". Conaţionalii noştri din Spania sunt apreciaţi în universităţi şi clinici, însă, ca un blestem, imaginea românilor, per ansamblu, este proastă. Televiziunile locale se întreceau, până nu de mult, să pună pe seama românilor săvârşirea a fel şi fel de infracţiuni. Asta în timp ce zeci de mii de românce făceau curăţenie în apartamentele spaniolilor sau le îngrijeau bătrânii şi se bucurau de încrederea deplină a acestora. Alte zeci de mii - sau poate chiar sute de mii - de români lucrau în construcţii, în spitale sau la catedră. Nu s-a auzit de plângeri şi nemulţumiri în privinţa celor care veneau din „ţara Nadiei", în speranţa unui trai mai bun. O spune chiar Aurel Bunda, protoiereul Protopopiatului de Catalunya, Aragon şi Insulele Baleare, aşadar un preot ortodox român din Barcelona.

De altfel, la sfârşitul săptămânii trecute, câţiva reprezentanţi ai românilor din Spania s-au întâlnit la Barcelona, la iniţiativa Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, structură ce funcţionează în subordinea premierului. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, i-a sfătuit (cu eleganţă) pe politicienii noştri să nu mai aplice strategia „îngrăşării porcului în ajun" de alegeri şi să se implice mai serios în rezolvarea problemelor comunităţilor de acolo.

Mai mult pe cont propriu decât împreună

Conferinţa „Şanse egale într-o Europă unită", despre care făceam vorbire mai sus, a pus în