Argentinianul Stelei e cel mai mic dintre cei 5 copii ai familiei Brandan din suburbia Merlo din Buenos Aires. S-a îndrăgostit de fotbal de la 6 ani, cînd a mers pe stadionul lui Boca, dar a trebuit să renunţe la el o perioadă din cauza lipsei banilor.
La 14 ani, şi-a anunţat părinţii că alege fotbalul, şi nu şcoala, moment în care mama lui a vrut să-l omoare în bătaie, iar tatăl său i-a transmis o ameninţare pe care o ţine minte şi azi.
Pe fotbalistul Brandan îl ştiţi. L-aţi tot văzut jucînd în ultimii ani în România. A fost bun la Urziceni, a fost cel mai bun în tur la Steaua. E un tip carismatic, probabil n-a refuzat şi nici nu s-a uitat vreodată urît la vreun ziarist atunci cînd a fost solicitat pentru un interviu. Se ştiu însă puţine lucruri despre Pablo Brandan cel dinainte de a deveni fotbalist important şi chiar de dinainte de a ajunge în România.
"Aaaa, vreţi să vorbim despre viaţa mea? Foarte tare, chiar îmi face plăcere" e prima lui reacţie cînd e anunţat despre tema dialogului. Faţa i se luminează la fiecare întrebare despre mama şi tatăl său, dar şi despre fraţii, surorile şi băiatul lui. "Familia mea e totul pentru mine, familia mea e cel mai important lucru".
"N-am avut bani, dar am avut o copilărie frumoasă"
Se gîndeşte 8-10 secunde şi porneşte cu amintirile pe care le are. Sînt tocmai din Merlo, o provincie a metropolei Buenos Aires. "Nu te gîndi că e un cartier, Merlo e imens, e cît tot Bucureştiul!". Povestea vrea să o înceapă de cînd avea 5-6 ani. "Cum a fost copilăria mea? Frumoasă, fericită. Atunci cînd eşti copil nu ştii de probleme, nu ştii de necazuri, nu ai responsabilităţi. Aşa eram şi eu atunci, îmi trăiam copilăria ca orice copil. Plus de asta, eram şi privilegiat pentru că şi fraţii mei, şi surorile mele erau mai mari ca mine, mergeam peste tot cu ei, aveau grijă de mine".
