Comunitatea de afaceri internaţională pare că priveşte harta lumii cu ochiul drept. Se vorbeşte despre deplasarea către Orient a potenţialului economic şi despre piaţa reprezentată de nou apăruta clasă de mijloc, mai săracă decât cea vestică, dar cu venituri în creştere şi apetenţă pentru consum. Africa va fi o surpriză plăcută în privinţa creşterii, după China şi India. Europenii se pregătesc pentru "more with less" - adaptarea la un ritm modest de consum la nivel european.

Unde se plasează România, în condiţiile în care n-a ajuns la nivelul de dezvoltare al mai occidentalelor economii, nu mai poate asigura creşterea bazată pe forţa de muncă ieftină a celor plasate la est şi este legată semnificativ de exportul în ţările europene şi de capitalul străin investit pentru realizarea acestuia? Mai mult decât atât, cum putem răspunde provocării generate de criza economică europeană care afectează exporturile şi reducerii semnificative a investiţiilor străine directe?

Până acum, atenţia a fost concentrată pe atragerea marilor investitori ca surse de capital şi know-how, buni plătitori de taxe, angajatori semnificativi. Politica s-a demonstrat viabilă şi poate fi în continuare la fel, în măsura în care infrastructura va răspunde eficienţei necesare, reglementările vor fi stabile şi mediul de afaceri predictibil. Aceste 3 direcţii sunt promovate însă şi de alte economii în căutarea de capital.

Nu am valorificat însă suficient potenţialul de creştere intern, prin asigurarea acelei combinaţii de stimuli care să dea curajul antreprenorilor locali să dezvolte produse pentru piaţa internă (scăderea dependenţei de importuri) şi, ulterior, pentru piaţa externă - acolo unde produsele şi serviciile locale îşi dovedesc competitivitatea. Crearea de noi locuri de muncă este cheia unei stabilităţi după care tânjesc şi ţările dezvoltate şi cele în evoluţie, iar întrepr