- Editorial - nr. 941 / 31 Ianuarie, 2012 Invitat, cu prilejul unui insemnat eveniment cultural ce avea loc la implinirea celor 150 de ani de la nasterea lui I.L. Caragiale, sa scrie un serial despre lumea eroilor lui Conu’ Iancu, prietenul, scriitorul si profesorul Ion Ilie Milesan m-a privit atunci cu o oarecare suspiciune si cu neincredere, poate. Cel putin asta era senzatia din acel moment. Timpul a trecut. Punctual, disciplinat, ca oricare ardelean care-si duce gandul – vorba lui Lucian Blaga – pana la capat, in fiecare zi de vineri, era prezent la redactie, pentru a aduce, la timp, articolul pentru saptamana viitoare. Asa s-a nascut, atunci, in anul 2002, pe parcursul a 16 episoade, serialul devenit carte: "Caragiale, printre noi”. Peste doi ani, un alt scriitor muresean, si el cadru didactic universitar, Cristian Stamatoiu, ne oferea cartea-eseu "«Caragialumea» - matrice si prefigurare”, o receptare a posteritatii caragialene, cu toate legile ei, moftologice, ale fenomenului si simptomelor, de "tip Caragiale” mai autentic, mai actual si mai profund ca oricand. Am apelat, deloc intamplator, tocmai la opiniile celor doi autori amintiti, acum, la implinirea celor 160 de ani de la nasterea lui I. L. Caragiale, scriitorul roman de geniu, parca niciodata mai actual ca in zilele noastre, neintrecut in folosirea "rasului ca exprimare a tristetii”, in aceasta "Romanie trista, dar plina de umor”, romanii fiind vazuti, pana si de Lev Tolstoi, autorul romanului "Razoi si pace”, intr-o vizita a acelor timpuri, la Bucuresti, printr-o succinta, dar plina de adevar, caracterizare: "Ce popor plin de melancolie!”. "Avertismentul”, asezat in capul cartii (asa cum precizam, articolele fiind publicate in cartea "Caragiale, printre noi”), Ion Ilie Milesan il incheia cu urmatoarele cuvinte: "Caragiale este azi mai actual ca oricand!”. Referindu-se la actualitatea operei lui Carag