Libération, Paris: În timp ce negocierile privind ştergerea parţială a datoriilor greceşti continuă, primarul din Atena oferă două mese pe zi salariaţilor concediaţi, victime ale planurilor de austeritate, ameninţaţi de foamete. O situaţie pe care unii greci nu ezită să o compare cu vremea Ocupaţiei.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi În fiecare zi, aceeaşi scenă: la amiază, o mulţime de oameni aşteaptă în tăcere în faţa porţilor primăriei din Atena, aproape de Piaţa Omonia. Câţi sunt? O sută? Mai mulţi? "Seara, sunt de două-trei ori mai mulţi", suspină Xanthi, o tânără însărcinată de primărie cu "gestionarea mulţimii". Atmosfera este tensionată atunci când în sfârşit se deschid porţile, şi o coadă lungă se formează până la taraba unde se distribuie un Coca-Cola Light şi un fel de piure de cartofi într-un castron de plastic. Se aud ţipete, certuri, totul trebuie să meargă foarte repede: distribuţia nu durează decât o jumătate de oră. În mijlocul câtorva marginali şi bătrâni cu haine uzate, se poate vedea imediat această nouă clasă de cetăţeni, până în prezent neobişnuiţi să cerşească mâncare. Majoritatea dintre ei refuză să vorbească cu jurnaliştii. "Le este ruşine", spune Sotiris, 55 de ani, care se află şi el la şomaj după ce a lucrat douăzeci de ani într-o întreprindere de securitate şi pază. "Dar în Grecia, alocaţiile de şomaj nu durează decât un an", aminteşte acesta. "Cerşetorii cu iPhone" În Grecia, ei sunt numiţi "neo-săracii" sau "Cerşetorii cu iPhone": salariaţi daţi afară dintr-una din multele IMM-uri care au dat faliment, funcţionari concediaţi în urma măsurilor de austeritate luate de doi ani încoace. Ei sunt toţi la şomaj, în timp ce economia îi împinsese să se împrumute în timpul vremurilor de fast. Care nu sunt atât de depărtaţi, de altfel: între 2000 şi 2007, Grecia afişa încă o rată de creştere pro