Foto: Dan Marinescu / Intact Images După ce au slăvit liberalizarea preţurilor pentru gaze naturale şi electricitate ca măsură care va rezolva bubele sistemului energetic, autorităţile au realizat că impactul ar fi prea greu pentru populaţie şi industrie, iar acum încearcă să scape din chingile „centurii de siguranţă” pe care şi-au montat-o singure.
Preşedintele Traian Băsescu anunţa acum două zile că se va încerca o replanificare a liberalizării preţurilor la energie şi gaze, atât pentru populaţie, cât şi pentru companii. „Va trebui să încercăm o reprogramare la orizontul 2020 pentru populaţie şi 2015-2017 pentru agenţii economici”, a mai spus Băsescu.
Numai că anul trecut România a convenit cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) liberalizarea preţurilor. Ţara noastră se angajase să prezinte CE şi FMI un calendar clar de liberalizare a preţurilor reglementate la gaze şi curent electric până la finele lunii ianuarie 2012. Termenul iniţial era de septembrie. Preţul pentru firme urma să fie liberalizat până la 31 decembrie 2013, iar pentru populaţie până la finele lui 2015. Cei mai mari beneficiari ai liberalizării ar fi Petrom, Romgaz şi distribuitorii E.ON şi Gaz de France pentru „aurul albastru”, în vreme ce pe zona de energie ar fi beneficiat Enel, CEZ şi Electrica.
La începutul anului trecut Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România, anunţa că „preţurile preferenţiale ale unor producători de energie şi gaze din ţara noastră cu băieţii deştepţi produc perturbări ale sistemului şi dezavantajează restul consumatorilor”. Deşi pe hârtie suna bine, în fapt, asta ar fi însemnat creşteri consistente de preţ pentru consumatorii finali, în condiţiile în care România este penultima din UE la venituri.
Foto: Dan Marinescu / Intact Images După ce au slăvit liberalizarea preţurilor pentru gaze naturale şi electricitate ca măsură care va
