Cupa Băile Tuşnad, competiţie aflată la a patra ediţie, a fost un regal pentru rasele husky, malamut şi samoed: în munţii Harghitei, în haite de şase, echipaje de doi sau patru, conduşi din sanie de oamenii care îi cresc sacrificîndu-şi aproape total viaţa personală, cîinii au alergat zeci de kilometri, mutînd în week-end-ul trecut Alaska în inima României.
Sînt cei mai vechi cîini din lume, cele mai pure rase. Acum 4000 de ani, locuitorii din Alaska şi Siberia îi foloseau deja la transport şi vînătoare, numai vara: restul anului, îi eliberau în haită, iar husky, samoiezii şi malamuţii se sălbăticeau din nou. De aceea sînt rasele cu cel mai înalt grad de independenţă. Tiparul genetic nu i-a păcălit.
Prin Bucureşti, se agaţă stingher de zgardă, cu un lătrat jumătate vaier de viking, jumătate vînt de fiord: sînt fericiţi doar pe la -20 de grade. Oamenii îi cumpără pentru blîndeţea, inteligenţa şi dezinvoltura lor, ochii albi, albastru-închis, de dincolo de lume: "singura amintire a Nordului", povesteşte Jozsef, un musher harghitean.
El şi alte cîteva zeci de români sînt musheri, nu se consideră nici crescători, nici sportivi: aceste animale nordice nu sînt cîini pentru ei, la fel cum podiumurile competiţiilor nu-i bucură mai mult ca "sunetul unui husky amuşinînd, în timpul cursei, urma urşilor". Fiecare are cel puţin zece malamuţi sau samoiezi, îşi rupe cel puţin patru ore pe zi pentru întreţinerea şi antrenarea lor, cheltuie lunar sume pe care "dacă le rostim, divorţăm sau înnebunim", completează rîzînd Erno. Toţi sînt de acord: fiinţele din faţa saniei deschid două uşi, spre natură şi sport.
Sîmbătă şi duminică s-au strîns la Băile Tuşnad, ca o galerie asmuţită înspre natură şi ger, înconjuraţi de împărăţia de blănuri magice şi ochi fulgerători. Au concurat pe distanţe de 8, 10 şi 14 kilometri. Sînt preoţi, ingineri s
