În urmă cu aproape 42 de ani, Ilie Năstase cucerea titlul alături de Rosemary Casals, jucînd şi semifinala, şi finala într-o singură zi Tenis. Premiul pentru victorie a fost de 250 de lire sterline, iar pentru semifinalele de dublu şi optimile de simplu a mai luat alte 420

Nu sînt mulţi românii care au cîştigat turnee de Mare Şlem. Şi nici victoriile lor nu sînt numeroase, dar, poate tocmai de aceea, mai frumoase. Cu o poveste ascunsă sub cortina de rachete. Cu o întîmplare specială care să le împodobească. Cu vreo cifră simbolică pe tabela de scor. Primul e de neuitat, dar, de fapt, care dintre ele se poate uita?

În 1970, Ilie Năstase debuta pe lista cîştigătorilor de Mare Şlem cu două izbînzi, obţinute în parteneriat. Întîi la Roland Garros, la dublu, împreună cu Ion Ţiriac, apoi, cîteva săptămîni mai tîrziu, la Wimbledon, în proba de dublu mixt, alături de americanca Rosemary Casals.

"La mixt am cîştigat al doilea trofeu major al meu. Jucasem de-a lungul anilor cu diferite partenere, dar în final m-am stabilizat la micuţa, dar puternica Rosie Casals", povesteşte Năstase în autobiografia sa, publicată în 2004. Aceasta, de origine hispanică, era nepoata celebrului violoncelist Pablo Casals. S-au înţeles bine de la început şi au parcurs tur după tur al tabloului de la Wimbledon, învingînd pe parcurs chiar perechea favorită numărul 2, cea compusă din Billie-Jean King şi Bob Hewitt.

Două meciuri într-o zi

Apoi a venit finala. Era o zi în care meciurile se înghesuiseră din motivul atît de specific Wimbledon-ului: plouase şi tot programul fusese masiv împins spre ultimul week-end. Aşa că la dublu mixt, Năstase şi Casals au disputat atît semifinala, cît şi ultimul act în acea duminică, pe Terenul Central. Înainte şi după finala de simplu masculin, în care legendarul australian Ken Rosewall încerca pentru a treia oară să