Zarurile n-au fost încă aruncate pentru adoptarea finală a Acordului Comercial de Combatere a Contrafacerii, pe scurt ACTA, un document care va fi supus votului în plenul Parlamentului European abia în vară, dar aprobat deja de 22 dintre cele 27 de guverne ale ţărilor membre UE.

E agitaţie mare în jurul ACTA. Mereu în trend cu Europa, manifestanţii români au înşirat între multitudinea de „Jos!“ sloganul „Jos ACTA!“, solicitare greu de înţeles pentru oamenii neconectaţi, care ar putea crede că e vorba despre vreun membru misterios al puterii mult hulite. Grupul de hackeri Anonymous a transmis un apel de trezire către cetăţenii României, îndemnând la acţiune împotriva „dictaturii“ pe Internet: „fiecare aspect al activităţii tale pe Internet va fi monitorizat“, sună alerta „anonimilor“ şi continuă cu un strigăt patetic la scară planetară: „acesta este primul pas către o dictatură globală, care va îngrădi libertatea de exprimare, drepturile noastre şi, în cele din urmă, dreptul nostru de a locui pe această planetă!“. Când denunţarea reglementărilor europene de protejare a dreptului de autor şi a conţinutului de pe Internet vine de la controversaţii hackeri, există motiv de îndoială. Dar ACTA ridică serioase semne de întrebare asupra posibilei limitări a libertăţii de comunicare şi a respectării dreptului la viaţă privată şi la cunoaştere.

Iniţiat de Japonia, acordul pleacă de la o realitate de netăgăduit, şi anume proliferarea pirateriei, circulaţia şi folosirea abuzivă a operelor de orice fel, fără a se ţine cont de copyright, această libertate subminând titularii de drepturi şi oferind, cu numeroase riscuri pentru public, susţine ACTA, „o sursă de venituri criminalităţii organizate“. Măsurile prevăzute de document sunt în parte îngrijorătoare, fiindcă ar putea da posibilitatea furnizorilor de Internet să monitorizeze orice conţinut, inclusiv cel de e-