Teodor Baconschi şi-a luat rămas bun de la MAE fără a privi înapoi cu mânie, în timp ce presa nu s-a prea sinchisit să facă bilanţul activităţii fostului şef al diplomaţiei române. Printre realizările sale se numără, bunăoară, actualele relaţii româno-maghiare - pe departe cele mai bune din ultimii 140 de ani. Bucureştiul s-a abţinut de la comentarii despre presiunile Comisiei Europene asupra Ungariei, despre furtunoasa şedinţă a Parlamentului European pe cazul Orban sau despre acuzele de „dictator" care i se aduc premierului maghiar şi pe care nepregetata opoziţie din România le-ar dori extinse şi asupra lui Traian Băsescu. Diplomaţii străini acreditaţi la Bucureşti au rămas însă neimpresionaţi de stereotipul avansat de liderii opoziţiei, fiind probabil mai îngrijoraţi de rolul iresponsabil jucat de mass-media autohtone pe parcursul recentei crize decât de spectrul unor eventuale suprareacţii prezidenţiale într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.

Diplomaţii străini vor mai fi ridicat din sprâncene şi la văzul absenţei lui Crin Antonescu de la întâlnirea solicitată de conducerea bicefală a USL - nefiind atât de naivi încât să creadă în coincidenţe sau răceli. De fapt şi de drept, rolurile din USL par a fi fost deja împărţite - şi nu neapărat în favoarea liderului liberal. Pe când Antonescu a devenit agitatorul de serviciu, Ponta este cel care îşi încearcă talentele de pseudo-om de stat. O mizanscenă a acestei simbioze politice s-ar încheia cam aşa: având în vedere rolul preluat - şi care-i vine, incontestabil, ca o mănuşă -, Antonescu are toate şansele să-şi facă intrarea în istorie pe post de dublură comică sau, într-un final, de simplă marionetă a lui Ponta. Pe parcursul protestelor antiprezidenţiale şi antiausteritate - spontane iniţial, dar coregrafiate apoi rapid, în special la Bucureşti, de varii grupuri adânc înrădăcinate în trec