- Istoric - nr. 942 / 1 Februarie, 2012 La 15 ani, trimis de unguri la Auschwitz! O poveste tulburatoare. Si adevarata! "Tata a fost notar in comuna Rediu. A venit aici din comuna Neaua, plasa Miercurea Nirajului, jud. Mures, in primele zile ale Diktatului de la Viena. Eram patru: tata, mama, eu si fratele meu, Remus. Aveam 15 ani, pe care i-am implinit o luna mai tarziu, la 13 octombrie 1944. In ziua de 5 septembrie, cand trupele ungare, sprijinite de armata germana, au spart granita la Feleac, tot satu’ a fugit in padure cum au putut de repede, in Padurea Petrindului. Tata a decis sa plecam imediat si noi. N-am luat aproape nimic cu noi si ne-am dus cu mainile goale spre a ne ocroti codrul de furia barbarilor unguri. Cand am plecat, zburau deja obuzele peste sat, iar invazia terestra era foarte aproape. Era sansa salvarii noastre. Ne ajutam unii si altii, cu haine, cu mancare... Cand rezervele s-au terminat, am cerut permisiunea tatii sa fug si sa aduc mancare. Eram copil si credeam ca nu se va lega nimeni de mine. A fost de acord si am plecat, nu singur, ci insotit de fratele meu, Remus. El, pe drum, s-a razgandit si s-a intors in padure. In primul sat, cativa oameni m-au oprit si mi-au spus ca e periculos, ca ungurii fac ravagii. M-am incapatanat si m-am dus. N-aveam de unde sti ca drumul meu de intoarcere avea sa se produca abia peste zece luni... Cand am ajuns la Rediu, am ramas stupefiat. Casa noastra era devastata, iar actele Notariatului Comunei, depozitate in casa noastra, tata fiind notar, erau imprastiate prin camere si-n curte. In pereti, urme de gloante, mobila sparta, totul distrus. Dezastru. La fel si la Primarie... Si-acolo au facut jaf in actele comunei. Pentru scurt timp, am trecut pe la o femeie care a ramas in sat, Creta Culii, de la care am aflat ca cei trei unguri din sat, Joskuta, Aronka si Jancsi, ajutati de ungurii din satul vecin, Gheor