Fotbalul punctează în Turcia prin nebunii de toată frumuseţea. Prin saraiurile pariurilor peşchegii dau pinteni surprizelor profitabile cu remarcabilă asiduitate. Fenerbahce şi Beşiktaş s-au împovărat deja cu privirile chiorâşe ale retrogradării în dispreţ. Dar nici joaca din ţărâna micuţilor nu este lipsită de interes. Două sporuri de-ale lor, adică Linyitspor şi Bucaspor, au răsucit, într-un meci altfel anost, cu aleasă sprinteneală, cifrele pe tabela de marcaj. Buca a făcut pluralul la 2-0 în prima repriză a unei confruntări pe muchie de fotbal.

Apoi s-a aşezat cuminte în definiţia sa şi a încasat-o de la parteneri de vreo şapte ori. Liniytspor a marcat patru goluri până în minutul 90 şi încă trei în desertul prelungirilor. De aici încolo, liber la comentarii. Suspicioşii vorbesc despre regii jegoase. Mincinoşii, în schimb, bagă mătănii la greu, văitându-se că şi soarta a devenit curvă.

Poveştile nebune din fotbalul turcesc ar rămâne doar în deliciul lor folcloric dacă otomanii nu ne-ar fi predat, în ani mulţi, foarte mulţi, lecţia paşalâcului. Dar aşa, după ce am învăţat să ne dedulcim la bragă şi la sarailii, după ce ne-am răsfăţat în sporul ciubucului şi al bairamurilor, simţim cum poveştile din Turcia prind şi pe la noi. Ca buruiana în bălegar. Gârla care ne desparte de caimacami, oricât ar fi ea de neagră, nu mai reprezintă de mult timp nici un obstacol. Şi, apoi, la ce fotbal avem, la cât de săracă este joaca de pe la noi în ofertă spectaculară, par să fie bune şi astfel de matrapazlâcuri. Fiindcă doar ele ne mai exersează atenţia.

Fiindcă, altfel, Dumnezeu cu mila. Ce să mai aştepţi de la campionatul nostru cel de toate zilele când dinspre echipele noastre cele mai fudule, multe aflate în perioadă de pregătire tot în Turcia, sosesc veşti care acoperă rutina stabilităţii. Aşa cum o fi ea.

Dinamo, liderul de peste hibernare al clasame