Braşovul are resurse, în continuare, în sport. Regula e simplă, de când lumea, şi se respectă, fără scăpare. Ucenicii de azi, performerii de mâine.
De vreo 2-3 ani de zile, în „laboratoarele” sportului şcolar de la Braşovia, la secţia de schi, a apărut un nou „produs” de certă calitate.
Rezultatele stau mărturie. Se numeşte Laurenţiu Daniel Vamanu. Un puşti înalt, longilin, brunet. Născut (5 iunie 1993) şi crescut în zona Branului, la Moeciu. Acolo unde Daniela Gârbacea, fosta noastră biatlonistă de la Olimpiada de Albertville (Franţa, 1992), l-a descoperit, la şcoala generală de la Cheia.
Ca orice început, fiecare istorie cu tâlcu său. „Pe la 8-9 ani, am făcut schi fond la Palatul Copiilor Braşov, cu domnul antrenor Gheorghe Gârbacea. După un an, m-am lăsat. Când am început clasa a 5-a, toamna, prin octombrie, doamna profesoară a venit la ora de sport. Ne-a strâns pe toţi, ne-a explicat ce înseamnă biatlonul şi ne-a întrebat cine vrea să-l practice. Eu şi alţi doi colegi am fost încântaţi mai ales de ideea de a trage cu puşca şi aşa am început antrenamentele de biatlon pe uscat. Până în decembrie, când a nins”, mărturiseşte Laurenţiu.
Primul titlu de campion, în 2008
Până acum, Laurenţiu Vamanu a adunat în jur de 15 titluri de campion al României (pe uscat sau pe zăpadă, la individual sau cu ştafeta).
Primul l-a obţinut în 2008 (sprint 4 kilometri), la CN de biatlon pentru copii de la Baia Sprie (judeţul Maramureş).
A luat startul la prima întrecere în afara ţării în 2010 – Cupa Austriei la biatlon juniori (Obertilliach – staţiune aflată la graniţa cu Italia), unde a încheiat pe poziţia a 24-a la sprint 7,5 kilometri.
În decembrie 2010 a fost selecţionat în lotul naţional de juniori, unde lucrează cu antrenorii Gheorghe Gîrniţă şi Gheorghe Gârbacea (ultimul – ce coincidenţă! -, primu-i îndrumător în „sport
