\"Tanti mama lu’ Traiaaan! Traian ne-a bătut!\" Ţipetele alarmează toată Europa. Ies cu mic, cu mare la ferestre, la uşi, curioşi să vază cine face tărăboiul. Doi copii mai mărişori şi un ţâşti-bâşti: doi ş-un sfert!
De data asta l-au împins pe Victoraş în faţă. El ştie englezeşte şi are faţă de elev silitor. Nu e chiulangiu. Victoraş se smiorcăie într-o englezească de aeroport african. E un pic stresat, mititelul. La ei în clasă, să vezi cum îi turuie gura, dar aici are un nod în gât. Ţeapăn ca un oblete congelat, parcă a uitat Daciana să-i scoată umeraşul de sub hăinuţă.
Nici Crin nu e în apele lui. Vorbeşte în româneşte. Ce să facă, săracul, dacă orele de engleză sunt dimineaţa, când e somnul mai dulce? Şi-a aranjat freza cu grijă, să nu mai scrie boul ăla de la ziar că seamănă cu Hitler. Coatele pe masă, lăbărţate. Din când în când se uită cu coada ochiului: nu li se vede tremurul. Iar a stat până târziu aseară, n-a putut să lase cartea din mână. Ce poa’ să fie mai palpitant decât o carte bună? Îşi dă seama că nu se sclifoseşte suficient de convingător, şi asta-l face şi mai nervos.
Uite-l şi pe-ăsta micu’! De-abia se aude. Şi i-a zis dom’ Profesor să vorbească tare şi răspicat, să înţeleagă Tanti Europa. Dar dom’ Profesor nu mai are răbdare, tot timpul ţipă la el şi-l face albie de porci. Din incapabil şi mototol nu-l scoate. Cică să se afirme. Păi cum, dacă pe el îl dau mereu la o parte. A ajuns ca porumbelul din banc, încape şi el pe bâta ciobanului, dar înghesuit, îi mai scapă câte un picior.
Na, că au venit şi prietenii lui Traian! Urlă ca bezmeticii: "Pârâciosu’ roade osu!" Translatorii, încurcaţi, bâiguie ceva neînţeles. "What, what?" Mare hărmălaie, tămbălău monstru. Europa se bucură. Pe la uluci, muierile se crucesc, morfolind un colţ de basma, bărbaţii îşi râd pe sub musteţi, cu căciulile în mână. N-au mai văzut aşa scandal de pe vre
