În ţările care previn înzăpezirea cu panouri de apărare antiviscol, întreţinerea de iarnă a drumurilor şi a căilor ferate este de două ori mai ieftină decât în România.

În România este ignorată sistematic o soluţie tehnică mai mult decât simplă, verificată şi aplicată de mulţi ani în ţările civilizate, care reduce substanţial costurile inerente ale întreţinerii drumurilor şi căilor ferate pe timp de iarnă. Este vorba despre parazăpezi, acele panouri care se aşază la o anumită distanţă faţă de marginile drumurilor (sau liniilor de cale ferată) şi care, printr-un efect natural de turbionare a aerului, preiau fulgii viscoliţi de zăpadă, astfel încât omătul nu mai ajunge la calea de transport. Sau, în orice caz, zăpada depusă pe asfalt, respectiv pe linia ferată, este mult mai mică şi mai uşor de îndepărtat.

Ei bine, în fiecare an, statul român pierde zeci de milioane de euro din cauză că alege deszăpezirea clasică a infrastructurii în locul acestei soluţii simple, care previne înzăpezirea. Calculele „Adevărul", realizate pe baza statisticilor oficiale, arată că numai în cazul drumurilor sunt cheltuite între 80 şi 100 de milioane de euro cu deszăpezirea, ceea ce înseamnă că la fiecare sută de kilometri, din cei peste 81.700 km de drumuri publice extraurbane (din care circa 16.000 km sunt drumuri naţionale şi autostrăzi, aflate în grija CNADNR) au fost cheltuiţi, în medie, aproximativ 110.000 de euro. Iată, pentru comparaţie, cât de mici sunt costurile cu deszăpezirea din alte ţări, care utilizează din plin parazăpezile: 57.300 de euro/100 km în SUA, 41.400 de euro/100 km în Norvegia, 40.600 de euro/100 km în suedia sau chiar 17.700 euro/100 km în Islanda.

Altfel spus, aceste ţări cheltuiesc cel mult jumătate din costurile de peste 110.000 de euro/100 km în România. De ce? Pentru că aici nu se folosesc decât pe tronsoane scurte, experimental, parazăpezi.