- Cultural - nr. 942 / 1 Februarie, 2012 Sarbatorim in acest an, pe 1 februarie, 151 de ani de la infiintarea Corpului Intendentei Militare, care mai tarziu va deveni arma de sine statatoare Intendenta Armatei Romane, consfintita prin INALTUL ORDIN DE ZI Nr.29 al domnitorului AL. I. CUZA. Obiectul de activitate al intendentei, cu toate ca nu a avut de la inceput acest nume, isi are obarsia cu mult inainte de data infiintarii acesteia, intrucat armata, indiferent cum a fost organizata, trebuia hranita, echipata si inzestrata cu cele necesare atat pentru luptatori, cat si pentru asigurarea mijloacelor de lupta. In cele ce urmeaza, voi face o scurta trecere in revista a evolutiei Intendentei Militare Romane. Printre primele forme organizate ale structurii Intendentei Militare Romane, putem considera "Brutaria Militara” aparuta in Bucuresti in 1855. In 1877, la intrarea Romaniei in Razboiul de Independenta si trecerea la starea de razboi, s-au infiintat serviciul de subzistente, stocurile de alimente si furaje, organele de intendenta intrand in compunerea organica a unitatilor luptatoare, sub comanda unica a comandantilor esaloanelor pe langa care functionau. Continuandu-si experienta si dezvoltarea concomitent cu cea a Armatei, remarc ca pe timpul participarii Romaniei la Primul Razboi Mondial 19161918 existau formatiuni de intendenta atat in zona interioara reprezentate prin Depozitul central de subzistente, Depozitele regionale, Manutanta centrala, Atelierul central de echipament, cat si formatiunea de intendenta a etapelor de lupta. Acestea erau constituite din depozite mobile, coloane de subzistenta ale depozitelor mobile, brutarii de campanie, parcuri vite si depozitul central de etapa, precum si formatiuni de aprovizionare ale armatei brutarii de campanie, parcul de vite, depozitul si atelierul de echipament la care se adaugau formatiunile de aprovizionare din