Fundația Abatele Pierre trage semnalul de alarmă: în raportul anual publicat miercuri, ea evaluează la 3,6 milioane numărul persoanelor prost cazate sau care pur și simplu nu au nicio locuință în Franța. În aceste condiții, criza locuințelor se impune ca un subiect principal al viitoarei campanii electorale pentru prezidențiale și legislative.

Aproape 700 de mii de oameni nu dispun de domiciliu personal în Franța sau locuiesc în reședințe sociale și camere de hotel din care sunt în mod regulat mutați. Acestei populații defavorizate, marginalizate complet, i se adaugă alte 2,9 milioane de persoane care trăiesc în condiții "foarte dificile", adică fără niciun un confort sau în case suprapopulate.

În sfârșit, la aceste 3,6 milioane de oameni prost cazați sau fără nicio locuință, fundația Abatelui Pierre îi mai adaugă și pe cei peste cinci milioane de francezi aflați în "situație de fragilitate reală de locuință". E vorba de oameni care ocupă un apartament suprapopulat sau cu probleme ori oameni care au greutăți tot mai mari să plătească chiria și întreținerea.

În total, deci, se poate spune că această criză a locuințelor atinge aproape nouă milioane de oameni în Hexagon. O cifră uriașă pentru o țară considerată totuși bogată. Cum se explică acest lucru? E o întrebare la care cu greu se poate răspunde, mai ales că dacă este să ne luăm după declarația secretarului de stat la Locuințe, Benoist Apparu, efortul colectivităților publice nu a fost niciodată atât de mare în ultimii 15 ani. În 2010, ultimul an de referință, avantajele în favoarea locuințelor s-a ridicat la 40 de miliarde de euro, adică peste 2% din PIB-ul țării.

Situația se explică parțial prin faptul că populațiile se concentrează tot mai mult în anumite orașe mari, care sunt și zonele cele mai scumpe. În același timp, există mii de apartamente sociale goale din cauza șomajului în