Interzis în România, ca urmare a pierderii procesului cu Mitropolia Olteniei, sindicatul preoţesc „Pastorul cel Bun“ ia fiinţă în urma unei sentinţe CEDO.

În 2008, 35 de preoţi şi angajaţi „civili" din parohiile subordonate Mitropoliei Olteniei au decis înfiinţarea sindicatului „Pastorul cel Bun". Speriaţi de demersul fără precedent al preoţilor, capii Mitropoliei au decis imediat atacarea în Justiţie a deciziei de înfiinţare a sindicatului. Evident, forul superior a avut câştig de cauză la toate instanţele româneşti. În cele din urmă, după mai bine de trei ani, instanţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România la plata a 10.000 de euro, despăgubiri, şi obligă statul român să recunoască sindicatul „Pastorul cel Bun". Între timp însă, majoritatea sindicaliştilor au cedat presiunilor BOR, astfel încât nou-înfiinţatul sindicat nu mai are membri.

Banii de la stat, efectul bumerang

În iulie 2008, BOR ataca decizia Judecătoriei Craiova privind înfiinţarea sindicatului preoţesc „Pastorul cel Bun". Motivul: sindicatul contravine Legii cultelor. Membrii sindicatului, prin purtătorul de cuvânt de atunci, preot Viorel Dică, anunţa că fie vor găsi o altă formulă de organizare, fie vor merge până la CEDO. Au ales cea de-a doua variantă şi au câştigat. Ieri, instanţa de la Strasbourg a publicat decizia: sindicatul „Pastorul cel Bun" este legal constituit.

CEDO îşi susţine decizia, printre altele, prin faptul că preoţii şi angajaţii bisericilor îşi primesc salariile în mare parte de la statul român, fiind, de asemenea, contribuabili la sistemul social, deci îşi pot face, la rândul lor, sindicat. De asemenea, instanţa a mai reţinut faptul că în România nicio lege nu prevede interzicerea înfiinţări sindicatelor în rândul clericilor.

Practic, faptul că BOR este una dintre instituţiile care absorb masiv fonduri de la bugetul de stat,