Când porumbelul Crin Antonescu a adus prima oară vorba de demisia parlamentarilor opoziţiei am râs ca de o glumă bună ştiind că numărul celor care ar accepta această variantă este mult sub numărul celor ce nu şi-ar lăsa privilegiile si poziţiile de dragul unor idealuri. În plus, mai era în ecuaţie şi PSD-ul, care este plin de oportunişti, parlamentari fără mamă, fără tată, care trec peste interesele de partid pentru obţinerea unor contracte de grup, în care culoarea politică este lipsită de importanţă.
Această specie, parlamentarul, este aşa cum spunea cineva, ca porumbeii din pieţele publice care îţi ciugulesc din palmă când sunt jos şi te umplu de găinaţ când şi-au luat zborul. Şi odată ajunşi sus se rotesc în stoluri eterogene indiferent de culoarea politică, având un singur scop: umplerea guşilor proprii. Şi atunci cine e nebun să creadă că vor coborî de bună voie jos, la mila muritorilor de rând, lăsând aerele din înalt ?
Recunosc, eu aproape mă păcălisem acum 10 zile, când domnul Antonescu anunţa- a doua oară- cu surle şi trâmbiţe că membrii PNL au discutat în Biroul Permanent şi au decis să facă acest pas. Atunci chiar credeam că PNL-ul este gata să facă acest lucru. Câtă naivitate, să crezi că Porumbeii PNL sunt altfel decât cei PSD. Îmi puneam pe atunci problema unei ruperi destul de serioase între PNL şi PSD datorită unui eventual refuz al porumbeilor PSD de a demisiona din cuibul parlamentar. Vise.
Acum m-am liniştit, domnul Crin a anunţat că au adoptat „altă tactică”. Adică mai pe româneşte, atracţia ciolanului a fost mai mare decât onoarea respectării unui cuvânt sau promisiuni sau declaraţii. Bun aşa, acum cetăţenii pot sta liniştiţi. Porumbeii nu pleacă, decât fac aşa demonstrativ câte o grevă mică, sau mai bine spus refuz de a lucra, atunci când interesele personale nu le permit să stea în cuib, pardon, Parlament. Deci, ce v
