L-am prins pe Doru Stănculescu preocupat să-şi repare pancarta pe care a avut-o în Piaţă. Se pregătea să-şi reia locul în stradă, alături de protestatari. Am văzut că în piept îi răsărise tricolorul. L-am întrebat dacă-l poartă tot timpul. Mi-a răspuns că îl are la vedere zilele acestea doar pentru a arăta că ceea ce face este pentru tot neamul lui. „Şi, crede-mă, nu sunt demagogul lui Caragiale. Mă doare faptul că are atâta dreptate. Şi acum este viu...”
Doru Stănculescu, în decembrie 1989, a fost bătut la Miliţia Capitalei: „De la poartă până la intrarea în clădire, erau două şiruri de miliţieni. Le ziceau «pianul». Cei care te băgau pe poartă îţi dădeau un brânci şi apoi miliţienii din şir dădeau cu ce apucau. Dădeau în sensul de mers...”. În ianuarie 2012, în urma „întâlnirii” cu jandarmii, Doru Stănculescu s-a ales cu o coastă ruptă. Se va judeca pentru daune morale.
• Jurnalul Naţional: Cu cine credeţi că ţin ninsorile şi frigul aprig? Cu protestatarii sau cu guvernanţii?
Doru Stănculescu: Eu sper că zăpada ţine cu agricultura. Din luna iulie am ţinut-o într-o secetă. Protestatarii nu se vor opri, asta-i sigur! Iar guvernanţii, nici ei nu se vor opri. Nu le pasă. Ei poate speră că în felul ăsta scapă de proteste. Protestatarii s-au mai împuţinat din cauza frigului, dar peste câteva zile se înmoaie iar... Vorba cântecului, „De ce n-o ai ca-n prima zi...?!/ Dacă e tare, e sărbătoare...”.
• Frigul se înmoaie, dar frica?
Ei, da! Guvernanţilor le este frică! Cu aceste ieşiri în stradă am obţinut bucuria de a ne redescoperi mândria şi demnitatea. Ne-am dat seama că încă suntem vii. Am ieşit din comă. Ieşitul în stradă ne-a demonstrat că ne aflăm în putere şi că nu stăm doar să primim. Mai dăm şi noi. Iar guvernanţii au intrat în panică, fiindcă nu se aşteptau să se mai mişte cineva. Aşa a păţit şi Ceauşesc
