La puţin timp de la începutul crizei financiare, în 2008, eram la o întâl-nire la Casa Albă şi un consilier economic al administraţiei prezidenţiale m-a întrebat: „Crezi că băncile pot fi buni cetă-ţeni?". Pe când mă pregăteam să răspund „Da", m-a întrerupt: „Dacă ai de gând să răspunzi afirmativ, gândeşte-te că nimeni nu te va crede".

Cuvintele lui m-au redus la tăcere. M-am gândit mult la asta în ultimii trei ani, care au fost foarte dificili pentru economia lumii.

Mediul economic în care trăim şi ne dezvoltăm vine cu foarte multe provocări, în această perioadă. În Europa, Marea Britanie şi Statele Unite, simţim efectele datoriilor publice şi private acumulate în anii de dinainte de 2008. Reducerea cheltuielilor afectează deopotrivă guvernele şi oamenii, iar acceptarea publică şi neliniştea socială se manifestă pe diferite niveluri.

În 2012, cel mai important lucru pentru bănci şi pentru alte afaceri este să se concentreze asupra creşterii economice şi a creării de locuri de muncă. Dar, ca să-şi îndeplinească rolurile aşa cum trebuie, băncile trebuie să recâştige încrederea oamenilor, distrusă de evenimentele din ultimii trei ani. De aceea, bancherii trebuie să înveţe din lecţiile crizei şi să devină cetăţeni mai buni şi mai eficienţi.

Altfel spus, sectorul privat are obligaţia de a fi motorul creşterii şi angajărilor, iar băncile au un rol vital în atingerea acestor scopuri. Totuşi, sincer, băncile n-au făcut o treabă prea bună explicându-ne cum pot ajuta societatea. Trebuie să reparăm acest lucru, ca parte a recuperării încrederii oamenilor în ceea ce facem.

Simplu spus, cetăţenii simpli, oamenii de afaceri şi guvernele depun bani la bănci. Ne aşteptăm ca băncile să pună banii aceia la treabă, în speranţa că vor ajuta alţi oameni să-şi cumpere case, de exemplu, sau că, prin împrumuturi, vor ajuta la dezvoltarea companiilor.

Bănc