Celebrul sociolog francez Gustave le Bon, în cărţile sale \"Psihologia mulţimilor\" şi \"Psihologie politică\", formulează câteva teorii care i-ar putea lămuri pe actualii guvernanţi în legătură cu eficienţa electorală a majorării pensiilor şi salariilor bugetarilor.
Aplicate contextului socio-politic actual din România, concluziile lui le Bon indică faptul că, prin măsuri populiste, PDL nu ar obţine niciun beneficiu electoral în perspectiva viitoarelor alegeri.
Prima teorie: este o greşeală majoră să acorzi privilegii sub presiunea maselor ieşite în stradă, deoarece, în faţa slăbiciunii guvernanţilor, masele sunt încurajate să ceară din ce în ce mai mult. Altfel spus, un astfel de precedent periculos, odată creat, ar arunca guvernul într-o spirală a revendicărilor imposibil de satisfăcut, care, în final, i-ar aduce prejudicii şi mai mari de imagine. Majorările nu ar face decât să alimenteze frustrările populaţiei şi ar împinge largi categorii sociale să iasă în stradă, în mod justificat, pentru a-şi cere drepturile.
Nu m-ar mira, de exemplu, ca angajaţii companiilor de stat, care trebuie restructurate potrivit Acordului cu FMI, să protesteze în stradă pentru a bloca disponibilizările. Ar fi îndreptăţiţi să-i ia pe miniştri de guler pentru că sunt "pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă". Ce ar face Executivul în această situaţie? Cum i-ar mai putea concedia, odată ce a cedat în faţa altor categorii de bugetari? Să nu mai vorbim de faptul că angajaţii din companiile de stat ar ieşi în stradă într-un număr mult mai mare decât cel al protestatarilor din Piaţa Universităţii. Imaginaţi-vă că 10.000 de oameni blochează centrul Capitalei şi cer în cor demisia premierului Boc şi a preşedintelui Băsescu. Televiziunile antiguvernamentale şi mercenarii partidelor, care fac revoluţii virtuale pe reţelele sociale, ar amplifica protestele. Polit
