Premierul Boc a lăsat lopata după uşă în Palatul Victoria şi s-a dus să cuvânteze la TVR. Emisiunea de audienţă mică îi venea mănuşă, întrebările îi aduceau un masaj binefăcător la muşchii fesieri.
În plus, era asigurat că Băsescu nu va interveni să-l certe prin telefon în emisiune, s-o păţească la fel ca Raed Arafat. Puţin neras, să priceapă fraierii că treaba cu zăpada e serioasă şi nu-l lasă liber nici cinci minute să intre în baie – Boc induce spre nevolnicii cu ţurţuri la gură care-i cer demisia că patria nu se lasă aşa, de izbelişte, în cod portocaliu. Mimând siguranţa în „Prim plan”, Emil Boc, premierul tip „Hopa-Mitică”, tot cade şi se ridică, a făcut şi el „o intervenţie” către popor. Nu a bătut câmpii după modelul Băsescu, el s-a străduit, şi a reuşit să umple minutele alocate cu toate veştile rele de care este capabil.
În primul rând a temperat zvonul că se măresc pensiile şi salariile. Frunzăverde, un dezinformator din propria tabără, dăduse vestea luni, la prima oră, într-o formulare de şmecher: îl făcuse mandatar pe Bocşor să negocieze cu dansatorul Franks mărirea mălaiului. Mandatatul a transmis seara că va pune cărţile pe masă şi abia atunci, dacă citeşte ceva printre rânduri, îl va ruga pe omul FMI, devenit prieten de ţuică fiartă cu Blejnar, să accepte şi el un pol-doi, că nu dă din buzunarul lui.
Încercau ziariştii cât de cât să-l facă să zică şi ceva de bine – o demisie, o anticipată, ceva din ce strigă lumea în stradă. Simţind că-i bate vântul în pânze, Emil Boc a trecut şi el la contraatac. Adică de ce să înghiţim pe nemestecate verdictul Curţii Constituţionale, să aruncăm, vorba lui Hegel, copilul o dată cu apa din copae? Boc, aşa cum este el cât este, bate departe – să nu credem că alegerile comasate sunt chiar îngropate de Curtea Constituţională! Revenirea la suprafaţă a „comasatelor” s-ar baza pe baza unor „informaţi
