„Ger de îngheţau gitele-n grajd”. Aşa-şi amintesc bătrânii din Bod iarna anului 1942, rămasă în istorie drept cea mai friguroasă din ultima sută de an. În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1942, la postul meteo de la Staţia de radioemisie, termometrele înregistrau minus 38,5 grade Celsius, minima absolută. Ţăranii au şi o explicaţie: valea dintre Bârsa şi Ghimbăşel este traversată de curenţi de aer reci. Ţinutul pare blestemat: copacii se usucă, albinele se îmbolnăvesc...
„A fost parcă 38 de grade cu minus. Ori mai mare. Era frig, frig, frig”, îşi aminteşte Gheorghe Mămăligoiu, un localnic de „90 de ani fără două luni”, din Bod. Şi ieri a fost frig la Bod, dar nici pe departe ca acum 70 de ani. În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1942, la postul meteo de la Staţia de radioemisie din localitate, termometrele înregistrau minus 38,5 grade Celsius, minima absolută a ţării noastre.
„Afară îngheţa şi oamenii, şi toate cele”
Cu căciula militărească-n cap şi şubă până la genunchi, Mănăligoiu se ducea „tiptil” către casa cumnatului său, sprijinit de-un baston. „A fost, a fost frig mare. Îngheţau gitele-n grajd. Dacă n-aveai gite multe-n grajd, le era frig. Îngheţa gunoiul în grajd”, îşi aminteşte Ion Baciu, cumnatul lui Gheorghe Mămăligoiu, în timp ce punea fân la oi. Şi mioriţele, şi stăpânul, scuipau aburi pe nări, precum dragonii din poveste. Femeia lui Ion e mai în vârstă cu 8 ani. Nu mai vede bine şi stă pe canapea, în casă. „A fost frig mai tare ca acuma, da Dumnezeu drăguţu ne-a dat sănătate de-am ajuns până acuma. Afară îngheţa şi oamenii, şi toate cele”, îşi aminteşte Valeria Baciu.
Iarna cărau bălegar pe câmp
Înţelepţii satului nu au putut uita nici acum luna lui Gerar, din iarna anului 1942. În urmă cu 70 de ani, Ion avea doar 12 ani, iar Gheorghe 20. Deşi termometrele nu se găseau la orice colţ de casă, săten
