Mehmet Ali Aydinlar a demisionat. Împreună cu el, adică împreună cu preşedintele, au mai părăsit Federaţia Turcă de Fotbal alţi doi fruntaşi ai respectivului organism: Goksel Gumustag şi Lutfi Aribogan. Informaţia în sine nu ar fi de natură să ne deranzeje la atenţie. Abia atunci când aflăm că cei trei au recurs la gestul demisiei pentru a nu fi asociaţi cu instituţiile fraudei, abia atunci când aflăm că cei trei pleacă protestând astfel împotriva imoralităţii care persecută fotbalul din Turcia, mirarea începe să ne lucreze la interes.
Apar semnele de întrebare şi o invidie care ne amărăşte. De ce la ei se poate şi la noi nu? Fiindcă şi la noi, slava Domnului, hoţia e temelie. Dar despre plecări nici nu poate fi vorba. Dimpotrivă! La noi orice reuşită în arta ciordelii înseamnă pentru trebălăii din fotbalul atestat de bună purtare. Iar dacă mai ai şi şansa de a fi anchetat pe la DNA, ale tale sunt coroniţele şi diplomele de merit.
Ultimul păţit în acest sens este Vasile Avram. Fostului preşedinte al CCA nu-i este liniştea apăsătoare după ce a absolvit internarea de bun antrenament pe la anticorupţie. Dumitru Dragomir l-a răsfăţat în protocoalele sfârşitului de an, C. Borcea l-a şampanizat cu respect, Gigi Becali îl consideră un comunicator de apreciabilă companie şi nimeni nu pleacă. A lor este eternitatea, Eternitate în care îl recuperează şi pe Vasile Avram prin postul oferit, mai nou, la Astra Ploieşti.
Acolo unde Vasile Avram va fi mâna dreaptă a lui Petrică Buduru, acolo unde Vasile Avram va da proba deprinderile de mână-n mână cu toţi ăilalţi care se recunosc după obiceiuri şi calificări. Iar Astra nu are decât a se mândri cu o asemenea achiziţie. Mai trecuse pe la Ploieşti şi un alt absolvent al experienţelor DNA. Florin Prunea. Dar Florin Prunea era doar un biet absolvent al cursurilor la fără frecvenţă. Vasile Avram, în schimb, s-a perfec
