- Social - nr. 943 / 2 Februarie, 2012 La 15 ani, trimis de unguri la Auschwitz! Dimineata, din camerele vecine, am vazut oameni iesind in coloana, sub teroarea loviturilor date cu mainile si picioarele de catre jandarmii unguri. Mi-am dat seama ca sunt consateni ai mei, apoi ca erau acolo toti rezervistii din Plutonul Fix din Rediu. Li se daduse permisiunea sa-si faca necesitatile fiziologice... M-au introdus apoi si pe mine intre ei, dupa ce mi-au dezlegat lantul. Au venit chipurile sa ne vada si sa se intereseze de soarta noastra, Ioskuta si Aronka. Dupa ce a fost implorat sa ne salveze din situatia in care ne aflam, ne-a retezat-o scurt: «N-avem ce va face, ati fost impotriva noastra, trebuie sa suferiti!». Ne-au dus apoi la ghetoul de la Fabrica de Caramida din Cluj. Dupa trei zile, am fost dusi la Gadalin, apoi, mai departe, la Jibou, unde ne-au tinut doua saptamani intr-un grajd, langa o padure. Cu noi au fost si prizonieri romani, activi, din Regimentul 83 Infanterie, prinsi in zona: tarani, dascali, popi, 11 femei. Noi eram foarte multi, in jur de 1.300. Am mers opt zile si opt nopti, ca sardelele. Eram cu totii franti de osteneala, dupa ce am batut pe jos, sub escorta, toate drumurile, neavand nici ce manca, traind doar din mila oamenilor. Un preot septuagenar ridicat din Turda, neputand urma coloana, a fost impuscat in cap in timp ce trecea prin Félsözsolka... Am trecut Tisa si am marsaluit pana dincolo de Lacul Balaton... Acolo ne-au imbarcat in vagoane de marfa. La 2-3 zile, batea cineva in usa vagonului intreband ungureste: «Cati morti aveti?». Si mereu erau... Ii scoteam si-i lasam pe marginea liniei ferate. Intre primii cazuti a fost si Vasile Sipos. Am trecut prin bombardamente, am auzit oameni tipand ingroziti... Ne-am dat seama ca eram la Budapesta, pe o linie de garaj de cale ferata. Foamea si setea ne-au pus in situatia grea de a ne bea propr