Bărbat înalt, îmbrăcat sportiv, alură de luptător în trupele speciale. Pătrunde în studio, cu paşi siguri, punându-i în braţe un buchet uriaş de flori. Plus o sticlă de Moët&Chandon. Gata frapată, de vreme ce omul vine direct din gerul Pieţei Universităţii.
Adriana Săftoiu are câteva clipe îm care se pierde toată, topită de plăcerea surprizei. Priveşte cu un amestec de timiditate şi cochetărie în sus, spre cel care îi înmânează premiul demisiei din Parlament. Se simte ca acum opt ani, când Băsescu o alinta "Pufulete".
Bărbatul blond trece însă rapid peste gestul galant. Obişnuit, uşor blazat. Partea cea mai importantă a misiunii... ăsta, emisiunii, abia urmează. Discurs coerent, bine articulat, remarcabil antrenament.
***
De când a venit gerul năprasnic, televiziunile se dau de ceasul morţii să ţină în viaţă Piaţa Universităţii. Dar ce subiect e ăla, cu cinci zgribuliţi, la care trecătorii se uită indiferenţi ca la chioşcul de Fornetti? Trebuie inventat urgent ceva. Trebuie găsită o voce. Un lider.
Aşa a apărut mai întâi Ofiţerul. Locotenentul care a lăsat baltă Câmpia Turzii, care a trecut Carpaţii şi a încălcat curajos regulementele, pentru a-şi striga dorul de libertate şi democraţie în buricul Capitalei.
Plimbat ca sfintele moaşte pe la televiziuni (la Antena 3 ajunsese piesă de mobilier, concurenţă pentru birouaşul din PFL al lui Badea), el a ars iute ca spermanţetul. Cometă cu caşchetă, a dispărut fără veste. Deja ne lipseşte. Amintirea ochilor lui vii de sub cozorocul umbros ne urmăreşte încă.
A apărut apoi Activistul. Fost membru de partid la ecologişti, spune că şi-a dat demisia imediat ce au început protestele în Piaţa Universităţii. Slobozit din captivitatea politicului mârşav, junele a descoperit rapid bucuriile vieţii în libertate.
Ce bine e să poţi pleca nestânjenit la Bruxelles, în acelaşi avio
