Discuţia despre cît şi cum muncim în societatea modernă nu e nouă, dar a devenit în mod vădit de actualitate în Marea Britanie în ultimii ani, în mod special începînd cu 2008, odată cu debutul Credit crunch-ului. Ea s-a înteţit pe măsură ce criza economică şi-a făcut simţite efectele. Vom continua să muncim la birou de la 9 la 17, cu concedii de cîteva săptămîni pe an şi o pensie generoasă în jurul vîrstei de 60 ori 65 de ani, sau poate a venit momentul să ne gîndim şi la altceva, un alt model de organizare a vieţii sociale şi economice? Comunicarea cu ajutorul Internetului, a e-mail-ului şi a reţelelor sociale a devenit aproape un fapt banal de viaţă – mai are rost să ne deplasăm la birou? Şi, dacă da, chiar e nevoie să o facem de luni pînă vineri?

Mai mult decît atît, pe măsură ce automatizarea şi tehnologizarea schimbă ritmul vieţii noastre de toate zilele, tot mai multe locuri de muncă, în mod special cele prost plătite, dar nu numai, sînt înlocuite de maşini automate şi roboţi industriali. Chiar şi în China, ţară unde munca manuală are o pondere covîrşitoare, proprietarii de fabrici au început să introducă roboţi industriali, după cum relata recent revista britanică The Economist.

În discuţie apar însă şi alţi factori, iar criza economică n-a făcut altceva decît să îi aducă şi mai mult la suprafaţă. Vîrsta pensionării creşte treptat şi pensiile nu mai sînt ce erau odată, spre nemulţumirea, în mod special, a celor care lucrează în serviciile publice.

Cum rezolvăm problema şomajului în rîndul tinerilor? Cu o rată de cam 20%, Marea Britanie nu e într-o situaţie atît de gravă precum Spania, unde şomajul în rîndul tinerilor e de peste 45%. Totuşi, nici o ţară nu îşi doreşte să producă şomeri pe bandă rulantă în loc de absolvenţi.

Un alt aspect este cel al mobilităţii sociale. Discrepanţele dintre venituri situează clasele sociale în lumi dif