Elita pariziana de la inceputul secolului trecut era electrizata de prezenta unei fermecatoare dansatoare, sosita din Indepartatul Orient, parca anume ca sa incite privirile cele mai rafinate ale europenilor cu pretentii.
Ne putem face o imagine despre ce insemna Mata Hari pentru Parisul acelor vremuri, din amintirile unui martor ocular, la care face referire memorialistul Alain Decaux: "spectacolul oferit de ea la 13 decembrie 1905, in saloanele muzeului Guimet, se bucura de prezenta ambasadorui Japoniei, al Germaniei, de demnitari francezi si de insusi milionarul Guimet, cel care isi permisese ca, din veniturile sale, sa puna bazele unui muzeu, dotat si cu saloane pentru intalnirile inaltei protipendade.
Acoperita cu voaluri de matase, prin ale caror falduri se intrezareau discret formele provocatoare ale umerilor sau ale soldurilor, Mata Hari isi incepea spectacolul de dans cu cateva cuvinte, pentru ca inalta asistenta sa se simta transpusa in atmosfera:
"In copilaria mea, pe vremea cand dansam pe malurile Gangelui, eram pretuita de inteleptii si respectatii rajahi ai patriei mele..."
Glasul ei tremurand, exprimat intr-o franceza corecta, dar cu accent strain, dadea si mai mult farmec dansatoarei, invelita in voaluri, impodobita cu perle si smaralde".
Dragoste la prima vedere
Nimeni nu indraznea sa-si inchipuie ca accentul este tipic olandez, iar persoana care se lauda ca dansase in fata rajahilor se nascuse in oraselul Leenwarden, unde tatal ei, Adam Zelle tinea un magazin de palarii. El a inregistrat-o personal in registrul starii civile cu numele de Margaretha-Geertruida Zelle - dezmierdata ulterior cu diminutivul Grietje.
La 15 ani, a ramas orfana de ambii parinti. Un unchi si-a asumat raspunderea tutelei, inscriind-o interna la o scoala de invatatoare. Scoala n-a apucat s-o ab
