Cea mai des întâlnită formă de abuz la adresa copiilor, cu impact psihologic asupra lui în ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională, este neglijarea.

Ce e neglijarea?

Neglijarea este o formă non-fizică a violenţei şi reprezintă incapacitatea sau refuzul adultului de a asigura dezvoltarea copilului în toate aspectele vieţii sale. Ea poate fi de mai multe feluri: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, medicală, neglijarea educaţională, emoţională, iar părăsirea copilului, abandonul, reprezintă cea mai gravă formă de neglijare şi abuz. ”Neglijarea afectează negativ atât dezvoltarea fizică a copilului, cât şi pe cea psihologică. Neglijarea severă, mai ales a copiilor de vârstă mică, afectează major creşterea şi dezvoltarea fizică şi intelectuală a copilului, iar în cazurile extreme poate conduce la spitalizarea, instalarea unei dizabilităţi şi chiar decesul copilului. Efectele psihologice imediate ale neglijării sunt teama, izolarea şi incapacitatea de a avea încredere în cineva. Alte dificultăţi de ordin psihologic asociate neglijării includ depresia, retragerea, tulburări de panică, deficit de atenţie şi hiperactivitate, furie, tulburare reactivă de ataşament, capacităţi cognitive, dezvoltarea limbajului, achiziţii în plan educaţional şi performanţe mai scăzute”, a explicat Andreea Biji, psiholog în cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii România.

Consiliere gratuită pentru părinţi

Mulţi dintre părinţii care îşi neglijează copiii sunt părinţi care au fost neglijaţi la rândul lor, cu o stimă de sine scăzută, care nu au suficiente informaţii despre dezvoltarea copilului, se simt copleşiţi de responsabilităţile parentale şi resimt negativ orice solicitare din partea copilului, părinţi care nu pot înţelege sentimentele şi nevoile celorlalţi. De asemenea, şi familiile dezorganizate şi izolate social sunt mai predispuse la situaţii de neglijare,