În Egipt, a avut loc o tragedie. Au murit 74 de oameni pe un stadion din Port-Said. Are legătură cu fotbalul, dar e vorba despre o secvenţă sîngeroasă de război civil. Şi totuşi, şeful LPF a extras rapid următoarea morală a evenimentelor: “Să nu mă mai înjure suporterii, pentru că eu am prevăzut aceste nenorociri”. Clarviziunea lui Dumitru Dragomir a mers pînă într-acolo încît a întocmit o lege, Legea nr. 4/2008, privind combaterea violenţelor pe stadioane.
Legea respectivă, produs al activităţii clarvoyante a şefului Ligii, a prevăzut inflamabila iarnă egipteană, nu şi incidentele de la Petrolul-Steaua. Ca să vezi paradox! Prea ocupată cu peisajul geostrategic, vechea lege antiviolenţă a ratat pumnul huliganului care l-a atacat pe Galamaz. Ce şanse erau, la o adică, să intre un huligan drogat pe teren? Cine s-ar fi gîndit la aşa ceva? Dumitru Dragomir, se ştie, nu s-a gîndit. A fost nevoie de o nouă lege, care să stipuleze pedepse cu închisoarea, de la 6 luni la un an, pentru pătrunderea pe suprafaţa de joc. O nouă lege care să sancţioneze şi agresarea jucătorilor, şi introducerea de materiale pirotehnice în tribune. Legea lui Dragomir nu a luat în calcul astfel de posibilităţi. Nici nu-i obliga să vadă meciul la secţie pe ultraşii “interzişi” pe stadioane. “Legea mea”, admite abil şeful LPF, “era mai permisivă. Acum e grea de tot!”. Dar e tot “legea lui”.
În Egipt a avut loc o tragedie, pe care şeful LPF susţine că a prevăzut-o. Stupefiantă capacitatea lui Dragomir de a scormoni după capital de imagine în muntele de cadavre. De a se căţăra pe nenorocirea altora pentru a ne atrage atenţia asupra meritelor sale autoatribuite, asupra leadership-ului său infailibil şi pentru a declama nemuritorul: “V-am spus eu!”.
La scara întregii societăţi româneşti, Dragomir prezice “mari nenorociri”, cauzate de sărăcie şi şomaj. “Au rămas oamenii cu o educaţie p
