Susţinătorii fostului preşedinte egiptean au fost cei care au provocat miercuri incidentele violente de pe stadionul din Port Said, soldate cu 74 de morţi şi aproape 1.000 de răniţi.

Cea mai sângeroasă scenă petrecută pe un teren de fotbal în ultimii 15 ani (în octombrie 1996, 78 de oameni au murit în Guatemala la un meci din preliminariile Cupei Mondiale) îşi are originile în revoluţia egipteană declanşată în ianuarie 2011 şi finalizată cu căderea regimului dictatorial al lui Mubarak. La fel cum se întâmplă şi pe la noi, un rol important în protestele de stradă din Piaţa Tahrir l-au avut galeriile echipelor de fotbal.

În cazul egiptenilor, ultraşii formaţiei Al-Ahly nu ­s-au lăsat până nu l-au dat jos de la putere pe Hosni Mubarak. Nota de plată a venit după exact un an, la un banal meci pe care formaţia din Cairo l-a jucat în deplasare contra formaţiei Al-Masry.

Fanii lui Al-Ahly, echipa secolului trecut în Africa, au neglijat faptul că în nordul ţării, în oraşul Port Said, sunt concentrate ultimele rămăşiţe ale susţinătorilor lui Mubarak, iar acest lucru i-a costat.

Cuţitari în tribune

Măcelul de la Port Said plutea în aer încă din timpul meciului Al-Masry - Al-Ahly, încheiat cu o victorie surprinzătoare a gazdelor (3-1). Astfel, pe parcursul celor 90 de minute, fanii combatantelor s-au contrat vehement prin scandări de genul „Vă omorâm!" sau „Nu veţi pleca vii acasă!"

Cine ar fi crezut că strigătele de luptă din tribune vor fi puse în practică odată cu fluierul de final al partidei? Conform autorităţilor egiptene, 13.000 de fani ai gazdelor (stadionul are o capacitate de doar 18.000!) au intrat pe gazon pentru a-i ataca pe cei doar 1.200 de susţinători ai oaspeţilor. Până la scenele oribile care au urmat, desprinse din filmele de groază, n-a fost decât un pas. „Au venit asupra noastră din toate părţile, cu artificii, pietre, st