Patru pici de 7-8 ani din Runcu Mare (Hunedoara) se hârjonesc în frigul cumplit de parcă ar fi vară. Doi dintre ei nici n-au mănuşi. Zilnic fac 4 km dus şi 4 întors şi nu se plâng nicio secundă. Sursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCCIU
1 /.
E ora 8 şi jumătate. Andrei Crăciunescu îşi îndeasă bine căciula pe cap, îşi ia ghiozdanul în spate, îşi trage mănuşile şi iese pe uşa casei. Poarta gospodăriei se dă cu greu la o parte. Iar a nins azi noapte. Băieţelul de doar opt ani încă nu simte deloc frigul. Afară sunt -18 grade Celsius şi în două minute simţi lama unui cuţit pe obraji. Dar piciul nu se plânge, taie aerul de congelator cu paşi mărunţi. După câteva minute ajunge la casa colegului său, Mihăiţă Ciuculescu (7 ani). E o linişte deplină-n sat. De frig, nici câinilor nu le mai vine să latre. Mihăiţă apare-n uşă însoţit de mama lui, Ana. Femeia spune că i s-a făcut un pic frică să-i lase pe micuţi să meargă singuri la şcoală, pentru că, săptămâna trecută, chiar în spatele casei a zărit un lup.
La drum pe urmele lupilor
Runcu Mare e un sat răsfirat pe 10 kilometri de-a lungul unei văi, iar între pâlcurile de câte două- trei gospodării e cale şi de câte un kilometru. Andrei se prinde repede şi-ncepe să-şi tachineze prietenul: "Ţi-e frică să mergi singur pe drum. Tu nu vezi că-i ziuă-n tătă regula?". "Taci bă, că doar ştii bine că-s lupii flămânzi iarna". Iar de aici începe o serientreagă de scenarii cum doar imaginaţia unui copil de şapteopt ani poate scorni.
Dintr-o poveste în alta, cei doi pici parcurg vreo doi kilometri şi jumătate. E timpul pentru încă două opriri. Mai întâi trebuie scos din casă Răzvan Ticula (8 ani), apoi, după încă vreo 300 de metri, mezinul grupului, Raul Ieşan (6 ani) strigă şi el din pragul uşii. De-acum încolo gaşca e completă, iar drumul pare mai uşor. Nu durează mult şi cei patru pici se apucă de c
