Sunt cel mai mare fan din Europa al serialului "Seinfeld". OK, poate ca la faza aceasta ma cam laud, dar neurologul nu exagera deloc cand mi-a trantit verdictul: Ai o tumoare pe creier, de marimea unei monede de 5 bani... Ma uitam la el si la radiografii, tamp si uluit, iar prin cap nu-mi trecea decat un singur lucru, parafraza la autocaracterizarea lui George in "The Opposite" : "Buna. Sunt Andrei, am 37 de ani, doi copii minunati, o nevasta superba si o tumoare de toata frumusetea!"
De ce ma gandeam tocmai in momentul ala la ce spunea nevroticul prieten al lui Jerry Seinfeld ("My name is George. I'm unemployed and I live with my parents")? Habar nu am! Vorbele mi-au venit in minte pur si simplu, in timp ce il ascultam pe neurolog dandu-mi informatii despre "neurinomul de acustic" care mi-a aparut in tartacuta si care aparea in radiografii ca o pata insidoasa, bine conturata, un Cal Troian lasat acolo sa-mi dea de furca cand nu sunt vigilent.
Parca mintea mea refuza sa accepte evidenta si, ca un Buddha cu picioarele frumos incolacite, statea pe un soclu inalt, detasata de restul lumii, privind dispretuitor la muritorii de jos ce sustineau indaratnici, precum Constanza, opusul realitatii.
Nety Sandu zicea de dimineata ca zodia mea va avea o zi extraordinara, ca voi pleca intr-o calatorie in jurul lumii sau, daca nu, macar imi voi intalni iubirea vietii. A naibii realitate, cum face harcea-parcea un horoscop de buna credinta! Ce mai urmeaza? Sa aflu de la Busu ca o sa ninga ca in Laponia si, de fapt, sa fiu nevoit ies pe strada in bermude, slapi si maieu asortat.
Imi aduceam aminte de cei care spun ca, in momente ca astea, se trezesc ca le defileaza intreaga viata prin fata ochilor. Mie, dimpotriva, imi venea sa zambesc in timp ce doctorul, care incerca sa fie familiar, imi vorbea de cauzele bolii mele ("necunoscute, dom
