Elev bun, dar nu elev-model, Tudor Chirilă admite că îi pare rău că nu a fost la toate orele de Teorie de la Şcoala de Muzică, pentru că i-ar fi folosit.
La 37 de ani, are încă aerul unui adolescent. Copil al unor părinţi celebri (regretatul jurnalist sportiv Ioan Chirilă şi actriţa Iarina Demian), este el însuşi un personaj foarte cunoscut. Talentat în muzică şi teatru, se simte pe scenă ca acasă. A avut parte de o copilărie la bloc şi pe şantierele din jur, aşa că îl consideră pe Mircea Cărtărescu drept „propriul său Creangă". În şcoală a gustat literatura, engleza, istoria şi-i ţine minte şi acum pe profesorii cărora le datorează aceste preferinţe. A fost în Piaţa Universităţii, acum 20 de ani, şi pune sub semnul întrebării miza protestelor din ultima perioadă. Dezamăgit de partizanatul media, i-ar plăcea să vadă şi aici jurnalişti care să semene cu Ana Politkovskaia.
„Weekend Adevărul": Aţi avut parte de o copilărie „de asfalt", în Bucureşti... În ce cartier?
Tudor Chirilă: Pe şantier, în primul rând. Nu cred că e un cartier anume. Zona era Ştefan cel Mare, Mihai Bravu, Obor, Iancului... Iar copiii care sunt privaţi de bunici la ţară, trebuie să crească şi ei undeva, şi noi am crescut „pe şantier", în sensul că şantierele erau peste tot în timpul copilăriei noastre... Poate vă amintiţi: Ceauşescu demola, după aia construia... Şantierul era, în acelaşi timp, un univers absolut fascinant. Eu îl consider de altfel drept Creangă al meu pe Cărtărescu, pentru că are seria aceea de nuvele, „Rem", „Mendebilul", unde noi ne regăsim foarte mult, copiii fără copilăria la ţară. Aveam şi noi nevoie de cineva care să ne reprezinte şi a făcut-o foarte frumos...
Prima şcoală tot acolo ?
Şcoala 56, cu piscină, pe lângă actualul sediu Pro TV. Pe vremea aceea avea piscină, cred că am făcut şi baie în piscina aia, funcţiona,
