Roş-albaştrii îşi doresc mai mult victoria. Mai mult victoria în campionat decît în Europa League.

Pe 16 februarie vom şti mai multe lucruri. În primul rînd, dacă se va putea juca pe Naţional Arena. Asigurările date de Primăria Bucureştiului au venit înainte ca zburdalnicii oameni de ştiinţă britanici să anunţe debutul unei noi glaciaţiuni. Care glaciaţiune nu va ţine o eră, ci doar cîteva zeci de ani. Tot pe 16 februarie vom mai vedea dacă se va confirma îngrijorarea lui Narcis Răducan în privinţa lui Twente. Dar cel mai important lucru, tot atunci, pe 16 ale lunii în curs, vom şti cu precizie ce fel de echipă a pregătit/alergat/ales Ilie Stan. Fiindcă, aşa cum ştiţi, marea dilemă a iernii, un casting în trei de fapt, şi-a găsit rezolvarea. Dănănae este alesul. El şi nu Tibi Bălan sau Machado se vor alătura lotului care va pregăti meciul de peste două săptămîni. Celelalte două locuri disponibile de pe lista UEFA au fost ocupate de Chiricheş şi Chipciu, ultimul în varianta spăşită, cu cenuşa aferentă pe cap.

Prezenţa lui Dănănae pe lista Europa League ar trebui privită ca o victorie a antrenorului în dauna patronului. Profesionistul Stan a reuşit să îşi impună punctul de vedere în faţa fanteziilor ofensive ale lui Gigi Becali, care l-ar fi preferat cu drept de joc în Europa pe Bălan sau pe Machado. Sînt oare lucrurile atît de simple sau e o poveste de adormit copiii pentru care feţii-frumoşi sînt echipaţi în roşu şi albastru? A înţeles în sfîrşit finanţatorul că el finanţează şi antrenorul antrenează? Sau este un exerciţiu de imagine care maschează o realitate pe care nimeni nu se grăbeşte să o recunoască? Campionatul, şi nu Europa League, este obiectivul concret pe care se concentrează Steaua în sezonul de primăvară. Un parcurs bun în a doua competiţie europeană ar fi doar bonusul, ţinta însă rămîne titlul de campioană. Acolo se concentrează energii,