Asemenea străzilor, întreaga viaţa publică românească pare a fi îngheţată.

După agitatele zile de protest de la începutul acestui an, fel de fel de mesaje distorsionante, fel de fel de "evoluţii presante", fel de fel de "cataclisme globale" au venit să distragă atenţia opiniei publice de la tensiunile reale, de la nemulţumirile autentice. Mai întâi a venit ninsoarea, iar posturile de televiziune au relatat detaliat "eforturile supraomeneşti" ale autorităţilor de a deszăpezi drumurile patriei ca şi cum ar fi nins pentru prima oară în istoria acestei ţări. Autorităţile s-au zbătut folosind tot felul de roabe cărora le-au adăugat o lamă pentru a face practicabile drumurile acoperite de zăpadă.

Apoi a venit gerul. Şi din nou atenţia opiniei publice s-a concentrat asupra dificultăţilor de aprovizionare cu gaze naturale ca şi asupra persoanelor fără adăpost, victimele sigure ale intemperiilor.

Mai târziu a venit Consilul European de la Bruxelles şi atenţia opiniei publice s-a concentrat asupra felului în care România trebuie să se raporteze la soluţiile europene de ieşire din criză şi asupra modalităţilor constituţionale prin care acestea trebuie să devină viabile.

Pare a fi rămas cu totul în afară agendei opiniei publice româneşti un element care nu este deloc lipsit de importanţă – nemulţumirea publică. Chiar dacă numărul celor care protestează astăzi în Piaţa Universităţii, şi accidental în alte oraşe, este din ce în ce mai mic, aceasta cred că nu reprezintă pentru decidenţi un argument în favoarea ideii de mulţumire publică. Tensiunile sunt reale, sunt profunde şi sunt justificate. Neluarea lor în considerare ar putea reprezenta o eroare fatală pentru actualii guvernanţi. Şi mai există un element care din nefericire a fost copios distorsionat în ultimele săptămâni – cei mai mulţi dintre manifestanţi nu s-au aflat în pieţele din România pentru reve